Biruinţa lui Samson asupra leului

Chipul de mai sus arată o întâmplare pe care o istoriseşte Biblia în cartea Judecători, la capitolul 14. Şi anume ne spune Biblia că plecase Samson cu tatăl său şi cu mama sa în Timna, ţara filistenilor. În Tamnata văzuse Samson „o femeie din fetele filistenilor, care i-a plăcut lui” şi acum mergea cu părinţii să o ceară de soţie. Dar pe drum, „ajungând la viile Timnei”, „în calea lui Samson - care rămăsese ceva mai înapoi de părinţii lui - a ieşit un pui de leu răcnind”. Atunci, ne spune Biblia că Duhul Domnului a venit peste Samson şi l-a întărit aşa că, apucând pe puiul cel de leu, „l-a spintecat ca pe un ied de capre şi ca o nimica era în mâinile lui”… (Citiţi pe larg în cartea Judecători 14.)

Aceasta este întâmplarea istorisită în Biblie; şi acum să luăm aminte că această întâmplare este cu învăţătură sufletească şi pentru noi, creştinii de astăzi. Ca şi Samson, şi noi suntem în călătorie, în călătoria vieţii noastre spre cer; leul care a ieşit în calea lui iese şi în calea vieţii noastre. Acest leu este diavolul, căci aşa zice Scriptura: „Privegheaţi, pentru că potrivnicul vostru diavolul umblă ca un leu răcnind şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5, 8). În sute de feluri iese acest diavol în calea vieţii noastre cu ispitele şi amăgirile lui. La orice cotitură din drumul vieţii noastre, din orice tufiş, diavolul ca un leu ne pândeşte şi sare în calea noastră să ne „înghită”. Ici, iese acest diavol în calea omului şi-l cheamă în crâşmă şi, dacă omul îl ascultă, apoi e grija dracului mai departe ce să facă cu el. Dincolo, iată-l pe Satana cum iese în calea omului şi-l cheamă la jocuri, la petreceri, la plăceri, la strâmbătăţi, la furturi şi la alte păcate ucigătoare de suflet.

Ce să facem noi creştinii ca să scăpăm de acest diavol, de acest leu omorâtor de oameni? (In 8, 44). Răspuns la această întrebare ne dă Scriptura care zice: „Împotriviţi-vă diavolului şi va fugi de la voi” (Iac 4, 7), adică intraţi în lupta cu diavolul, ca să-l biruiţi şi să scăpaţi de uciderea lui. Dar, ca să-l putem birui pe leul-diavol, ne trebuie şi nouă ceva, ne trebuie şi nouă ceea ce l-a ajutat şi l-a întărit pe Samson să omoare puiul de leu ce ieşise în calea lui: ne trebuie şi nouă Duhul Domnului.

Creştinilor! Iisus Hristos ne-a dat putere ca să biruim şi noi orice putere a vrăjmaşului diavol (Mt 10, 1). Dar această putere o avem numai atunci, dacă-L avem pe Hristos ca Stăpân al vieţii noastre, ca Împărat, Domn şi Poruncitor în casa sufletului nostru. Împotriva Satanei şi a atacurilor lui trebuie să purtăm luptă zi de zi şi pas de pas. Ca să purtăm această luptă cu izbândă, ne trebuie arme; şi aceste arme sunt cele pe care ni le spune Apostolul Pavel: „Îmbrăcaţi-vă în toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva meşteşugurilor diavolului… încingeţi-vă mijlocul vostru cu adevărul, îmbrăcaţi-vă cu zaua dreptăţii, luaţi pavăza credinţei, coiful mântuirii şi sabia Duhului Sfânt” (Efes 6, 11-17).

Cititorule! Ai tu aceste arme? Te sileşti tu să ţi le câştigi şi să te îmbraci cu ele? Dacă le ai, atunci, ca şi Samson, cu uşurinţă îl birui pe Satana oricând şi oriunde ţi-ar ieşi în calea vieţii. Dar dacă nu ai armele împotriva Satanei şi nu te sileşti să le ai, atunci oricât de mare şi tare ai fi, eşti un slab şi un slăbănog pe care diavolul te trânteşte prin toate şanţurile şi noroaiele păcatelor şi îşi bate joc de tine.

Ridică-te, omule, ridică-te şi te întoarce la Domnul şi atunci Duhul Domnului te va întări, ca să-l birui pe Satana şi să-ţi mântuieşti sufletul.

Urme de lup

Un domn discuta cu un ţăran:

- Nu este drac, zicea domnul.

- Ba este, răspundea ţăranul.

- L-ai văzut?

- Dar d-ta văzut-ai lup?

- Ba.

- Atunci de unde ştii că este lup?

- I-am văzut urma chiar şi în iarna asta.

- Vezi, dragă domnule, răspunse ţăranul, aşa am aflat şi eu că este drac, că i-am văzut urmele între oameni. Ori încotro mă uit, eu văd urmele lupului-diavol (minciuna, făţărnicia, zavistia, trufia, vicleşugul etc., etc.) şi din acestea ştiu şi cred că este drac. Diavolul este acela care îţi şopteşte d-tale şi altora să nu credeţi în el, ca să nu vedeţi isprăvile lui. Uită-te bine, dragă domnule, că-i plină lumea de oameni pe care lupul-diavol i-a mâncat aşa de rău că numai hainele au mai rămas de ei şi de sufletul lor.

Cartea a III-a