Trecerea Mării Roșii
Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă* și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului**, între Migdol† și mare, față în față cu Baal-Țefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâți, lângă mare.
Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au* rătăcit prin țară; îi închide pustia.’
Eu* voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări, dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava** Mea, și† egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut așa.
S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima* lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?”
Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el.
A luat* șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători.
Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat* către Domnul după ajutor.
Ei au zis* lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți* de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată.
Domnul* Se va lupta pentru voi, dar voi stați** liniștiți.”
Tu* ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.
Îngerul lui Dumnezeu, care* mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor.
Moise și-a întins* mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat** marea, și apele s-au despărțit† în două.
Copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid** la dreapta și la stânga lor.
Egiptenii i-au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării.
A scos roțile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se* luptă pentru el împotriva egiptenilor.”
Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți* mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor.”
Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineață, marea și-a luat* iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit** pe egipteni în mijlocul mării.
Apele s-au* întors și au** acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat.
Dar copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor.
În ziua aceea, Domnul a izbăvit* pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel a văzut** pe egipteni morți pe țărmul mării.
Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut* în Domnul și în robul Său Moise.