14/40
Text:

Trecerea Mării Roșii

1

Domnul a vorbit lui Moise și a zis:

2

„Spune copiilor lui Israel să se întoarcă* și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului**, între Migdol† și mare, față în față cu Baal-Țefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâți, lângă mare.

3

Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au* rătăcit prin țară; îi închide pustia.’

4

Eu* voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări, dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava** Mea, și† egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut așa.

5

S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima* lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?”

6

Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el.

7

A luat* șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători.

8

Domnul a împietrit* inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui** Israel ieșiseră gata de luptă.

9

Egiptenii* i-au urmărit, și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâți lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon.

10

Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat* către Domnul după ajutor.

11

Ei au zis* lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?

12

Nu-ți* spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?”

13

Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți* de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată.

14

Domnul* Se va lupta pentru voi, dar voi stați** liniștiți.”

15

Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.

16

Tu* ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

17

Eu voi împietri* inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreții lui vor face să se arate slava** Mea.

18

Și vor ști* egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea.”

19

Îngerul lui Dumnezeu, care* mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor.

20

El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta* pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.

21

Moise și-a întins* mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat** marea, și apele s-au despărțit† în două.

22

Copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid** la dreapta și la stânga lor.

23

Egiptenii i-au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării.

24

În straja dimineții, Domnul*, din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor.

25

A scos roțile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se* luptă pentru el împotriva egiptenilor.”

26

Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți* mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor.”

27

Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineață, marea și-a luat* iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit** pe egipteni în mijlocul mării.

28

Apele s-au* întors și au** acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat.

29

Dar copiii* lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor.

30

În ziua aceea, Domnul a izbăvit* pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel a văzut** pe egipteni morți pe țărmul mării.

31

Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut* în Domnul și în robul Său Moise.

Capitol 14 din 40
Folosește săgețile ← → pentru navigare