„Rămâneți în Mine și Eu în voi... căci fără Mine nu puteți face nimic”
Pr. Iosif Trifa - Mai lângă Domnul meu
„Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul... Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard” (In 15, 1-6).
O, ce taină adâncă este pusă în această evanghelie! Este pusă în ea toată taina vieții noastre de creștini și mai ales toată taina puterii noastre de creștini. Taina aceasta este simplă. Domnul Iisus Hristos a murit pentru noi. Prin moartea Lui și Jertfa Lui ne-a împăcat cu Dumnezeu; a reparat iarăși legătura noastră cu cerul, cu Dumnezeu. Crucea Golgotei leagă cerul cu pământul și pe om cu Dumnezeu. Taina mântuirii noastre e să primim această legătură și să rămânem neîncetat în ea. Să-L primim pe Iisus Mântuitorul și să rămânem clipă de clipă în El și El în noi.
Nimenea dintre muritorii pământului n-a înțeles și n-a trăit atât de mult această taină ca marele Apostol Pavel. Din înălțimea, din culmea acestei taine, a strigat Apostolul Pavel: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; îmi trăiesc viața prin credința în Fiul lui Dumnezeu Care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine” (Gal 2, 20). Numai cine a ajuns la această înălțime poate înțelege și poate trăi cuvintele Mântuitorului de mai sus: „Eu sunt vița, voi mlădițele”...
Iisus este Marele Mijlocitor între noi și Dumnezeu. „Căci unul este Dumnezeu, unul și mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Omul Iisus Hristos, Care pe Sine Însuși S-a dat preț de răscumpărare pentru toți” (1 Tim 2, 5). Iisus este marele nostru izvor de putere și de viață. Toată puterea vieții noastre de creștini este în El și la El. Prin El ne vin tot darul și toată puterea.
Fără El nu putem face nimic.
De când eram preot tânăr la țară, mi-aduc aminte că în toată duminica le predicam oamenilor, zicându-le: „Faceți, oameni buni, asta și asta, și nu faceți ceea și ceea”... Însă pe urmă am băgat de seamă că predica mea era fără putere. Nu puteam stârpi cu ea răutățile și nu puteam aduce suflete la Mântuitorul. Oamenii ascultau cu plăcere sfaturile, dar făceau tot aceleași urâciuni. Atunci am început să cercetez Scripturile și, adâncindu-mă în Cuvântul lui Dumnezeu, am început cu o predică nouă. Am citit oamenilor evanghelia de alături și pe urmă leam zis: „Fraților, eu tot mereu v-am sfătuit să faceți fapte bune și să vă feriți de rele. Acum însă văd că predica mea este zadarnică, pentru că voi n-aveți putere să faceți binele. Ați auzit ce zice Iisus în evanghelie: „Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic”; nu puteți face roade de fapte bune, pentru că n-aveți legătură cu Iisus Mântuitorul. Ramurile viței noastre n-au ieșit din butucul vieții, din Iisus Hristos, și de aceea n-aveți putere să faceți binele. Până nu vă faceți o legătură cu Iisus Mântuitorul, zadarnică este predica mea și sfatul meu să faceți asta și asta și să nu faceți ceea și ceea. Ar însemna să predic la niște pădureți să facă mere bune...
Fiecare dintre noi să se întrebe ce fel de legătură are cu Mântuitorul. Ești tu o ramură altoită și odrăslită în buciumul Lui? Aici este izvorul și taina puterii de viață creștină. De la cine n-are această legătură, în zadar am aștepta să facă fapte bune. Ar însemna să așteptăm de la un pom pădureț să facă mere bune. Tăria și puterea unui creștin adevărat este legătura ce și-a făcut-o și pe care o are și o ține cu Iisus Mântuitorul.
Când viața ta este o ramură din butucul vieții care este Iisus Hristos, atunci faptele cele bune vin de la sine; via vieții tale înflorește și rodește neîncetat.
Când ai această legătură, atunci Domnul curăță mereu via vieții tale și îi dă putere ca tot mai multă roadă să aducă.
Lumea de azi e plină de fărădelegi; lumea de azi e plină de creștini numai cu numele tocmai din pricină că oamenii au pierdut legătura cea de putere și de viață dătătoare cu Iisus Mântuitorul. De aceea viața lor e plină de uscăciunile și poamele sălbatice ale fărădelegilor.
Eu socot că și viața poporului nostru este prea săracă în fapte bune tocmai din pricina asta, că nu cunoaște cum ar trebui pe Iisus Mântuitorul.
O viață fără Mântuitorul este o viață pierdută, o viață trăită și cheltuită în zadar.
O, cum se scurg în deșertăciune anii ce trăiesc o viață fără Hristos! Ei sunt ramurile cele uscate pe care le așteaptă focul pieirii sufletești (In 15, 6). Dar o, ce frumoasă și plină de putere și de bucurie sufletească este viața celui ce o trăiește clipă de clipă cu Domnul și în Domnul!
Rugăciune
Iisuse Mântuitorule! Poate și viața mea este o ramură ce a ieșit din butucul vieții Tale. Mulți ani am trăit fără Tine. Viața mea s-a umplut de uscăturile fărădelegilor. Ah, ce grozavă a fost viața mea fără Tine! Mă întorc iarăși la Tine, Preadulcele meu Mântuitor. Mă predau Ție și Te primesc pe Tine. Primește-mă iarăși, bunule Doamne, în butucul vieții Tale, ca să odrăslesc într-o viață nouă. Rămâi întru mine și eu întru Tine, căci fără de Tine nu pot face nimic.