... Începând desigur cu cei mai bătrâni și până la cel din urmă.
Când Mântuitorul Isus Hristos a venit să aducă mântuirea sufletelor din gheara păcatului, rând pe rând a fost părăsit de toți.
Acoperind pe toți cei căzuți cu neprihănirea Sa, Isus a rămas în fața tuturor judecăților Singura Jertfă de Ispășit pentru toți vinovații, Singurul Mijlocitor și Apărător...
Nimeni nu vrea, cu bucurie, să rămână lângă cei care au păcătuit.
Nimeni nu vrea să ia asupra-și nici măcar bănuiala vreunui păcat al altuia, oricât de mic,
ci fiecare caută să fugă cât mai în grabă și să se depărteze de cel vinovat.
Numai Hristos rămâne lângă cei pierduți acoperindu-i,
ca să sufere El loviturile și osânda cuvenită lor.
Hristos rămâne lângă cei pierduți nu ca să apere păcatul, ci ca să-i apere pe păcătoși.
Să-i apere nu pentru că au păcătuit, ci pentru că le pare rău și vor să scape de osânda păcatului lor.
Să-i apere chiar când lor nici nu le-a venit încă părerea de rău pentru păcatul făcut. Și rămâne pentru marea Lui iubire și milă față de omul nenorocit și căzut.
În Templu, în clipa aceea, avea loc o judecată.
Îi judeca Dumnezeu și conștiința lor trezită.
Amândoi acești drepți judecători îi osândeau: și Dumnezeu și Conștiința.
Iar vinovații ieșeau, unul câte unul, apăsați de o povară cu mult mai grea și mai rușinoasă decât a nenorocitei pe care o osândiseră ei.
O, ce minunat știe să lucreze Dumnezeu!
Tot așa vor pleca odată din fața lui Hristos, toți cei care nu se gândiseră la propriile lor păcate până atunci, din pricină că tot timpul s-au gândit numai la păcatele altora, au judecat pe alții și au osândit pe alții.
Până când nu va mai rămâne nici unul.
Și ei înșiși vor simți că Dumnezeu nu le-a făcut nici o nedreptate osândindu-i.
Că singuri ei s-au osândit, prin răutatea și împotrivirea inimii lor.
O Sfinte Duh al cercetării lăuntrului nostru,
Te rugăm descopere în inimile noastre totdeauna judecata de noi înșine,
spre a ne rușina de propria noastră stare, ca să dorim iertarea Ta
și pentru a vedea că nu suntem vrednici să judecăm pe nimeni altcineva, nici să osândim pe alții, decât pe noi înșine, ci îndreptându-ne spre Tine, să aflăm cu toții iertarea și mila Ta veșnică.
Amin.