Și v-am rânduit - a spus mai departe Domnul nostru Isus Hristos ucenicilor Săi - să mergeți și să aduceți roadă.
Și roada voastră să rămână,
pentru ca orice veți cere de la Tatăl în Numele Meu, să vă dea...
Da, Dumnezeu ne-a rânduit să mergem...
și să aducem roadă
și roada noastră să rămână...
Fiindcă pentru aceasta ne-a chemat în Lucrarea Lui și ne-a trimis.
... Pentru faptele bune pe care le-a pregătit El mai dinainte ca noi să umblăm în ele (Efes. 2, 10).
Cei unsprezece ucenici care ascultau acuma aceste cuvinte, umblaseră de la început în tot ce pregătise Dumnezeu ca să umble ei după ce auziseră și ascultaseră chemarea Lui.
Aceștia vor și umbla - și mai departe tot așa, - fiindcă au căutat să-L păstreze Sfânt și Puternic pe Dumnezeu în conștiința lor.
Dar celălalt, cel de al doisprezecelea, fost ucenic dintre ei, umbla și el... Ba poate că umbla mai mult ca ceilalți toți.
Dar nu mai umbla în faptele bune pe care Dumnezeu i le pregătise și lui să umble în ele, ci în cele rele pe care i le pregătise Satana.
Nu mai mergea cum îl rânduise Hristos să meargă, ci mergea cum îi rânduise diavolul.
De la punctul din care acesta se despărțise cu inima sa de către Domnul, și de către ceilalți frați ai săi, trecuse destul timp.
Iuda mai contase tot din ceata aleșilor lui Hristos, cu numele și cu forma,
dar cu inima și cu fapta sa el nu mai era demult printre ei.
Drumul pe care mergea Iuda și roada pe care o aducea el, avea ca răsplată moartea și iadul.
Iată priveliștea plină de durere pe care o mai vedem încă adesea și astăzi printre trimișii Domnului.
Te cutremuri descoperind cum unii din cei care fuseseră la început aleși să meargă și să aducă și ei o roadă statornică pentru Dumnezeu în Hristos, - au ajuns aleși ai Satanei și merg... prea merg.
- Merg încă în Numele Domnului și merg printre suflete blânde, smerite și lesne crezătoare ale oițelor Domnului, dar merg în slujba Satanei.
Merg, folosind cuvintele, cântările și rugăciunile Domnului...
dar merg cu gândul Satanei, cu duhul Satanei, pentru slujba Satanei.
... merg, dar nu caută decât folosul lor și câștigul cel mârșav al trupului, al poftelor și al cărnii lor desfrânate (Rom. 16, 18; Filip. 3, 19; 1 Tim. 6, 5).
... merg, dar mergerea lor nu mai are ca sfârșit slava, ci are pierzarea. Și ca răsplată, iadul. Doamne, nu-i mai lăsa nedescoperiți!
cu o fire nestatornică și nervoasă,
cu o învățătură de adunături,
cu o credință plină de șovăieli și de necunoscute,
merg și aceștia în misiune,
au și ei planuri de lucru,
întreprind și ei acțiuni de clarificare a fraților,
- dar nici măcar nu știu ce vor. Derutați cum sunt, nu fac altceva decât pe cei care și așa sunt zăpăciți, să-i zăpăcească și mai mult.
Pe cei care sunt slabi să-i doboare de tot,
iar pe cei care mai aveau un strop de nădejde pentru ei, să-i facă s-o piardă de tot.
Din rândul acestora Satana își alege totdeauna pe acele vase ale pierzării și ale rușinii, care ajung vânzătorii Domnului, trădătorii Evangheliei, fiii diavolului (Ioan 8, 44), ca cei dinaintea lor.
O, frate și soră... Eu nu te cunosc ce ai și tu în inima ta și ce urmărești și tu în umbletele tale, dar Hristos te cunoaște.
Și tu te cunoști.
Nu uita la ce ai fost chemat și rânduit de Dumnezeu.
Nu uita pentru ce ai fost ales.
Nu uita, nu uita, nu uita.
Și nu uita plata sau răsplata care urmează cu siguranță foarte curând, de la Dumnezeu, pentru ceea ce faci tu acum.
O, Atotștiutor și Atotcunoscător Domnul nostru, ai cărui ochi sunt ca para focului și de Fața căruia nimic nu se poate ascunde,
- fii slăvit în veci și în veci.
Fii slăvit pentru toți acei binecuvântați aleși ai Tăi, care merg cu ascultare după cum i-ai rânduit Tu.
Și aduc cu credincioșie și jertfă roade vrednice de Numele Tău,
roade care rămân strălucite în fața Ta,
roade prin care Tatăl este slăvit,
iar noi suntem binecuvântați.
Mărește Doamne numărul acestora,
lungește-le viața
și lărgește-le libertatea acestor trimeși ai Tăi,
pentru ca Lucrarea Ta să crească prin ostenelile lor. Și în număr - și în vrednicie!
Dar fă să înceteze pe totdeauna Doamne lucrarea și roadele acelor ce merg pentru folosul diavolului și pentru roada morții.
Amin.
+
Unii oameni, au asupra lor o binecuvântare
dăruită lor de Domnul încă de la înnăscare.
Cu-acei oameni peste care vezi al harului semn sfânt
fii prieten, căci ei pururi ocrotiți de Domnul sunt.