... Şi v-am rânduit să... aduceţi roadă
Traian Dorz - Hristos - Vița vieții noastre
Şi v-am rânduit - a spus mai departe Domnul nostru Isus Hristos ucenicilor Săi - să mergeţi şi să aduceţi roadă.
Şi roada voastră să rămână,
pentru ca orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, să vă dea...
Da, Dumnezeu ne-a rânduit să mergem...
şi să aducem roadă
şi roada noastră să rămână...
Fiindcă pentru aceasta ne-a chemat în Lucrarea Lui şi ne-a trimis.
... Pentru faptele bune pe care le-a pregătit El mai dinainte ca noi să umblăm în ele (
Efeseni 2:10 – Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.
Efes. 2, 10). Cei unsprezece ucenici care ascultau acuma aceste cuvinte, umblaseră de la început în tot ce pregătise Dumnezeu ca să umble ei după ce auziseră şi ascultaseră chemarea Lui.
Aceştia vor şi umbla - şi mai departe tot aşa, - fiindcă au căutat să-L păstreze Sfânt şi Puternic pe Dumnezeu în conştiinţa lor.
Dar celălalt, cel de al doisprezecelea, fost ucenic dintre ei, umbla şi el... Ba poate că umbla mai mult ca ceilalţi toţi.
Dar nu mai umbla în faptele bune pe care Dumnezeu i le pregătise şi lui să umble în ele, ci în cele rele pe care i le pregătise Satana.
Nu mai mergea cum îl rânduise Hristos să meargă, ci mergea cum îi rânduise diavolul.
De la punctul din care acesta se despărţise cu inima sa de către Domnul, şi de către ceilalţi fraţi ai săi, trecuse destul timp.
Iuda mai contase tot din ceata aleşilor lui Hristos, cu numele şi cu forma,
dar cu inima şi cu fapta sa el nu mai era demult printre ei.
Drumul pe care mergea Iuda şi roada pe care o aducea el, avea ca răsplată moartea şi iadul.
Iată priveliştea plină de durere pe care o mai vedem încă adesea şi astăzi printre trimişii Domnului.
Te cutremuri descoperind cum unii din cei care fuseseră la început aleşi să meargă şi să aducă şi ei o roadă statornică pentru Dumnezeu în Hristos, - au ajuns aleşi ai Satanei şi merg... prea merg.
- Merg încă în Numele Domnului şi merg printre suflete blânde, smerite şi lesne crezătoare ale oiţelor Domnului, dar merg în slujba Satanei.
Merg, folosind cuvintele, cântările şi rugăciunile Domnului...
dar merg cu gândul Satanei, cu duhul Satanei, pentru slujba Satanei.
... merg, dar nu caută decât folosul lor şi câştigul cel mârşav al trupului, al poftelor şi al cărnii lor desfrânate (
Romani 16:18 – Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.
Rom. 16, 18; Filipeni 3:19 – Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.
Filip. 3, 19; 1 Timotei 6:5 – zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni.
1 Tim. 6, 5). ... merg, dar mergerea lor nu mai are ca sfârşit slava, ci are pierzarea. Şi ca răsplată, iadul. Doamne, nu-i mai lăsa nedescoperiţi!
Sau, alţii care cu o minte neschimbată (
2 Tesaloniceni 3:2 – şi să fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi, căci nu toţi au credinţa.
2 Tes. 3, 2), cu o fire nestatornică şi nervoasă,
cu o învăţătură de adunături,
cu o credinţă plină de şovăieli şi de necunoscute,
merg şi aceştia în misiune,
au şi ei planuri de lucru,
întreprind şi ei acţiuni de clarificare a fraţilor,
- dar nici măcar nu ştiu ce vor. Derutaţi cum sunt, nu fac altceva decât pe cei care şi aşa sunt zăpăciţi, să-i zăpăcească şi mai mult.
Pe cei care sunt slabi să-i doboare de tot,
iar pe cei care mai aveau un strop de nădejde pentru ei, să-i facă s-o piardă de tot.
Din rândul acestora Satana îşi alege totdeauna pe acele vase ale pierzării şi ale ruşinii, care ajung vânzătorii Domnului, trădătorii Evangheliei, fiii diavolului (
Ioan 8:44 – Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Ioan 8, 44), ca cei dinaintea lor. O, frate şi soră... Eu nu te cunosc ce ai şi tu în inima ta şi ce urmăreşti şi tu în umbletele tale, dar Hristos te cunoaşte.
Şi tu te cunoşti.
În curând însă te vor cunoaşte toţi oamenii, toată lumea (
2 Timotei 3:9 – Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
2 Tim. 3, 9). Nu uita la ce ai fost chemat şi rânduit de Dumnezeu.
Nu uita pentru ce ai fost ales.
Nu uita, nu uita, nu uita.
Şi nu uita plata sau răsplata care urmează cu siguranţă foarte curând, de la Dumnezeu, pentru ceea ce faci tu acum.
O, Atotştiutor şi Atotcunoscător Domnul nostru, ai cărui ochi sunt ca para focului şi de Faţa căruia nimic nu se poate ascunde,
- fii slăvit în veci şi în veci.
Fii slăvit pentru toţi acei binecuvântaţi aleşi ai Tăi, care merg cu ascultare după cum i-ai rânduit Tu.
Şi aduc cu credincioşie şi jertfă roade vrednice de Numele Tău,
roade care rămân strălucite în faţa Ta,
roade prin care Tatăl este slăvit,
iar noi suntem binecuvântaţi.
Măreşte Doamne numărul acestora,
lungeşte-le viaţa
şi lărgeşte-le libertatea acestor trimeşi ai Tăi,
pentru ca Lucrarea Ta să crească prin ostenelile lor. Şi în număr - şi în vrednicie!
Dar fă să înceteze pe totdeauna Doamne lucrarea şi roadele acelor ce merg pentru folosul diavolului şi pentru roada morţii.
Amin.
+
Unii oameni, au asupra lor o binecuvântare
dăruită lor de Domnul încă de la înnăscare.
Cu-acei oameni peste care vezi al harului semn sfânt
fii prieten, căci ei pururi ocrotiţi de Domnul sunt.