„Vântul unde voiește suflă”

„Vântul unde voiește suflă și glasul lui îl auzi, dar nu știi de unde vine și unde merge” (In 3, 8).

Cu adevărat, vântul unde voiește suflă. Cine ar putea spune de unde vine vântul și unde merge? Cine l-ar putea opri să nu sufle unde vrea? Sau cine s-ar putea apuca să schimbe direcția vântului, sau să-l oprească să nu mai sufle?

Parlamentul votează multe feluri de legi, dar o lege care să regleze suflarea vânturilor cine ar putea face?

Un învățat a studiat treizeci de ani suflarea și direcția vânturilor, în nădejdea că ar putea face o geografie a vânturilor; dar a trebuit să lase lucrul baltă, pentru că vântul unde voiește suflă.

În imaginea de alături se vede o hartă a vânturilor din țara noastră. Învățații spun că, totuși, în linii generale, s-ar putea preciza direcția vânturilor ce suflă prin lume și prin diferite țări. O astfel de încercare se vede și în harta amintită. Firește, harta poate fi foarte bună, numai că vântul nu prea vrea să știe de ea, pentru că el „unde voiește suflă”. Când vine vânt cu furtună, te tot poți uita pe hartă să afli de unde vine vântul.

Așa e și cu Vântul cel ceresc al Duhului Sfânt. El „unde voiește suflă”. El suflă unde vrea și când vrea. El este un dar al Dumnezeirii și suflă unde vrea. De multe ori, în aceeași casă, suflă peste unii, și peste alții ba. Unul din cei doi soți e înscris în Oastea Domnului și citește cu râvnă Biblia și alte cărți religioase; dar celălalt umblă să le arunce în foc. În același sat, Vântul cel ceresc „unde voiește suflă”. Iată aici o casă unde se citesc Biblia, foaia «Iisus Biruitorul», și oamenii însetoșează după cele sufletești; și iată alături o altă casă unde oamenii n-au nici o plăcere pentru astfel de lucruri și nici nu vor să audă de ele.

În aceeași țară, Vântul cel ceresc „unde voiește suflă”. Mă uit peste harta țării noastre. Oare, cum se explică faptul că Oastea Domnului a pătruns mai cu putere prin multe ținuturi și mai puțin prin altele? Pentru că Vântul Duhului Sfânt unde voiește suflă.

Mă uit peste harta Europei. O, cum se împlinesc și aici cuvintele Domnului: „Vântul (Duhul) unde voiește suflă”. Peste Anglia și țările nordice, Suedia, Norvegia etc., Vântul cel ceresc a suflat mai cu putere. În țările acestea afli oameni trăind Evanghelia. În Suedia, spre pildă, nu se fură nimic. În aceste țări, în toată casa se citește Biblia și nu auzi vreo sudalmă, să umbli săptămâni de zile după ea. Mă uit apoi mai în jos, peste țările catolice, Italia, Spania etc., și mă gândesc că în Italia - întocmai ca la noi - tot omul este cu „sacramentele” în gură. În schimb, peste Elveția, cea din centrul Europei, Vântul cel ceresc a suflat iarăși mai cu putere.

Mă uit, apoi, cu durere, și peste țara mea. Într-o țară unde crucile, sfinții, Maica Domnului, împărtășania, ba chiar și Bunul Dumnezeu le auzi veșnic amestecate în noroiul înjurăturilor, cum ar putea sufla pe acolo Vântul cel ceresc?

Peste oameni singuratici, peste case singuratice, peste sate, peste ținuturi, peste diferite țări și popoare, Duhul „unde voiește suflă”.

„Vântul unde voiește suflă...” Darul și Harul Duhului Sfânt unde voiește suflă. Unde voiește duce sămânța mântuirii.

Vântul poartă și semințele. Vântul duce semințele prin aer la depărtări de sute de kilometri. Tot așa face și Vântul cel ceresc. Vântul cel ceresc poartă Cuvântul lui Dumnezeu; el duce sămânța cea bună și o împrăștie până la cele mai mari depărtări. Vântul Duhului Sfânt a răspândit prin țară și Oastea Domnului și cărțile ei, de multe ori într-un chip de tot minunat. Amintesc aici două pilde: Ostașul Domnului, tânărul M. Tudorovici, din com. Hodoni, jud. Timiș, îmi spunea despre un om de acolo - Andrei Lazarovici - că a aflat în drum spre Arad un petec din Foaia Oastei. L-a luat, l-a citit, i-a plăcut și a comandat foaia și cărțile de la Sibiu, și azi este un brav luptător în Oastea Domnului. Cine a aruncat în drum acest petec de Foaie care a schimbat viața unui om? Vântul Duhului Sfânt!

Un Calendar de la Oastea Domnului a ajuns, întâmplător, într-un sat din jud. Ialomița și, pe urmă, acest Calendar a aprins un ținut întreg. Oamenii au aflat din Calendar despre „Oastea Domnului” și despre cărțile de la Sibiu; le-au comandat, le-au citit, și azi avem, în acel sat, o mulțime de cititori și ostași cuprinși de râvnă pentru Domnul. Iată ce a putut face Vântul Duhului Sfânt cu un Calendar.

Ni s-au cerut cărți religioase din Argentina și Canada, de la niște români așezați pe acolo. Avem ostași prin America, Iugoslavia, Ungaria etc. Cine a dus vestea Mișcării până acolo? Vântul cel ceresc!

Oastea Domnului este azi răspândită și cunoscută în toate colțurile pământului românesc, cu toate că noi n-am ieșit decât în două-trei sate din jurul Sibiului. Cine a făcut această minunată răspândire? Vântul cel ceresc al Duhului Sfânt!