„Vântul unde voieşte suflă”

„Vântul unde voieşte suflă şi glasul lui îl auzi, dar nu ştii de unde vine şi unde merge” (In 3, 8).

Cu adevărat, vântul unde voieşte suflă. Cine ar putea spune de unde vine vântul şi unde merge? Cine l-ar putea opri să nu sufle unde vrea? Sau cine s-ar putea apuca să schimbe direcţia vântului, sau să-l oprească să nu mai sufle?

Parlamentul votează multe feluri de legi, dar o lege care să regleze suflarea vânturilor cine ar putea face?

Un învăţat a studiat treizeci de ani suflarea şi direcţia vânturilor, în nădejdea că ar putea face o geografie a vânturilor; dar a trebuit să lase lucrul baltă, pentru că vântul unde voieşte suflă.

În imaginea de alături se vede o hartă a vânturilor din ţara noastră. Învăţaţii spun că, totuşi, în linii generale, s-ar putea preciza direcţia vânturilor ce suflă prin lume şi prin diferite ţări. O astfel de încercare se vede şi în harta amintită. Fireşte, harta poate fi foarte bună, numai că vântul nu prea vrea să ştie de ea, pentru că el „unde voieşte suflă”. Când vine vânt cu furtună, te tot poţi uita pe hartă să afli de unde vine vântul.

Aşa e şi cu Vântul cel ceresc al Duhului Sfânt. El „unde voieşte suflă”. El suflă unde vrea şi când vrea. El este un dar al Dumnezeirii şi suflă unde vrea. De multe ori, în aceeaşi casă, suflă peste unii, şi peste alţii ba. Unul din cei doi soţi e înscris în Oastea Domnului şi citeşte cu râvnă Biblia şi alte cărţi religioase; dar celălalt umblă să le arunce în foc. În acelaşi sat, Vântul cel ceresc „unde voieşte suflă”. Iată aici o casă unde se citesc Biblia, foaia «Iisus Biruitorul», şi oamenii însetoşează după cele sufleteşti; şi iată alături o altă casă unde oamenii n-au nici o plăcere pentru astfel de lucruri şi nici nu vor să audă de ele.

În aceeaşi ţară, Vântul cel ceresc „unde voieşte suflă”. Mă uit peste harta ţării noastre. Oare, cum se explică faptul că Oastea Domnului a pătruns mai cu putere prin multe ţinuturi şi mai puţin prin altele? Pentru că Vântul Duhului Sfânt unde voieşte suflă.

Mă uit peste harta Europei. O, cum se împlinesc şi aici cuvintele Domnului: „Vântul (Duhul) unde voieşte suflă”. Peste Anglia şi ţările nordice, Suedia, Norvegia etc., Vântul cel ceresc a suflat mai cu putere. În ţările acestea afli oameni trăind Evanghelia. În Suedia, spre pildă, nu se fură nimic. În aceste ţări, în toată casa se citeşte Biblia şi nu auzi vreo sudalmă, să umbli săptămâni de zile după ea. Mă uit apoi mai în jos, peste ţările catolice, Italia, Spania etc., şi mă gândesc că în Italia - întocmai ca la noi - tot omul este cu „sacramentele” în gură. În schimb, peste Elveţia, cea din centrul Europei, Vântul cel ceresc a suflat iarăşi mai cu putere.

Mă uit, apoi, cu durere, şi peste ţara mea. Într-o ţară unde crucile, sfinţii, Maica Domnului, împărtăşania, ba chiar şi Bunul Dumnezeu le auzi veşnic amestecate în noroiul înjurăturilor, cum ar putea sufla pe acolo Vântul cel ceresc?

Peste oameni singuratici, peste case singuratice, peste sate, peste ţinuturi, peste diferite ţări şi popoare, Duhul „unde voieşte suflă”.

„Vântul unde voieşte suflă...” Darul şi Harul Duhului Sfânt unde voieşte suflă. Unde voieşte duce sămânţa mântuirii.

Vântul poartă şi seminţele. Vântul duce seminţele prin aer la depărtări de sute de kilometri. Tot aşa face şi Vântul cel ceresc. Vântul cel ceresc poartă Cuvântul lui Dumnezeu; el duce sămânţa cea bună şi o împrăştie până la cele mai mari depărtări. Vântul Duhului Sfânt a răspândit prin ţară şi Oastea Domnului şi cărţile ei, de multe ori într-un chip de tot minunat. Amintesc aici două pilde: Ostaşul Domnului, tânărul M. Tudorovici, din com. Hodoni, jud. Timiş, îmi spunea despre un om de acolo - Andrei Lazarovici - că a aflat în drum spre Arad un petec din Foaia Oastei. L-a luat, l-a citit, i-a plăcut şi a comandat foaia şi cărţile de la Sibiu, şi azi este un brav luptător în Oastea Domnului. Cine a aruncat în drum acest petec de Foaie care a schimbat viaţa unui om? Vântul Duhului Sfânt!

Un Calendar de la Oastea Domnului a ajuns, întâmplător, într-un sat din jud. Ialomiţa şi, pe urmă, acest Calendar a aprins un ţinut întreg. Oamenii au aflat din Calendar despre „Oastea Domnului” şi despre cărţile de la Sibiu; le-au comandat, le-au citit, şi azi avem, în acel sat, o mulţime de cititori şi ostaşi cuprinşi de râvnă pentru Domnul. Iată ce a putut face Vântul Duhului Sfânt cu un Calendar.

Ni s-au cerut cărţi religioase din Argentina şi Canada, de la nişte români aşezaţi pe acolo. Avem ostaşi prin America, Iugoslavia, Ungaria etc. Cine a dus vestea Mişcării până acolo? Vântul cel ceresc!

Oastea Domnului este azi răspândită şi cunoscută în toate colţurile pământului românesc, cu toate că noi n-am ieşit decât în două-trei sate din jurul Sibiului. Cine a făcut această minunată răspândire? Vântul cel ceresc al Duhului Sfânt!