... Vino după Mine...
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
Un om viu, o fiinţă vie, merge! Numai un om mort nu merge. Ci trebuie să fie mereu dus şi purtat.
- Şi tu, dacă eşti un suflet viu în Lucrarea Domnului, trebuie să ştii că Hristos îţi porunceşte: vino după Mine.
Vino, nu aştepta să te tot trag mereu, să te tot târâi mereu.
Să fii tot împins mereu de la spate, de alţii, sau tras din faţă.
Vino şi umblă cu picioarele credinţei tale, nu aştepta să te tot poarte alţii, cu braţele lor. Sau cu patul. Sau cu punga. Sau cu darurile. Sau cu munca lor...
Ce tristă este starea duhovnicească a multor credincioşi din biserică şi din adunare...
Câte suflete zac şi nu se pot ţinea pe picioarele lor, nu pot sta şi nu pot umbla drept şi sănătos, nici după mulţi ani de credinţă. Domnul Isus munceşte neîncetat să-i tot scoale de prin gropi, de prin căderi şi murdării. Să-i tot spele şi să-i tot tragă după El, să-i tot ţină, să-i tot îndemne şi să-i tot înduplece mereu.
În atâtea locuri doi sau trei lucrători buni se chinuiesc neîncetat şi îşi scot sufletul, muncindu-se să-i ţină pe picioare pe toţi ceilalţi. Să-i poarte pe braţe, sau să-i tragă şi să-i împingă înainte, pe urmele Domnului Isus.
Şi adesea aceste suflete luptătoare sunt nişte biete surori, care doar prin jertfă şi prin post şi prin rugăciune, trebuie să facă cu multe greutăţi, ceea ce alţii ar avea datoria să facă cu voioşie şi cu plăcere. Şi ar putea face cu uşurinţă.
Numai nu vor!
Ce dureroasă privelişte este aceasta şi ce mare pagubă este ea pentru toţi.
Unele suflete, după ani de zile de la naşterea lor din nou, nu se pot ridica nici acum de jos. Nu pot merge pe picioarele lor duhovniceşti.
Aceştia sunt născuţi bolnavi. Ori s-au îmbolnăvit grav îndată după naşterea lor.
Alţii, câteva zile au avut un mers frumos. Dar nu după multă vreme au căzut în vreo cursă. Şi parcă şi-au rupt amândouă picioarele, aşa nu se mai vindecă.
Alţii, au alergat odată, cândva, voioşi şi sprinteni pe calea Domnului. Dar mai târziu s-au îmbolnăvit de ceva ascuns, slăbind mereu până au ajuns nenorociţi de tot. Acum zac, sau se târăsc robi. Fără nici o putere de viaţa duhovnicească.
Alţii, s-au îmbolnăvit la cap şi merg în toate părţile ca oile căpiate. Rupţi de turmă. Nepăsători de chemări şi de îndatoriri. Neascultători şi îndărătnici. Până se nimicesc pe undeva.
Alţii merg singuri şi singuratici. Nu aşteaptă pe nimeni şi nu se grăbesc să ajungă pe nimeni. Nu caută folosul nimănui şi nimeni nu are niciodată vreo bucurie de pe urma lor... Aceştia merg, dar nimeni nu ştie unde vor ajunge vreodată, nici unde vor ajunge. Şi nici ce se va alege de ei.
Abia cei puţini-puţini, merg pe picioarele lor şi cu urmele drepte, bine încălţaţi cu râvna Evangheliei păcii, statornici pe urmele Domnului şi ajutând la jugul Lui (
Matei 11:29 – Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Matei 11:30 – Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”
Matei 11, 29-30). Făcând şi pe alţii să meargă după Hristos. Ce binecuvântare sunt aceste suflete pentru Domnul şi pentru Biserica Sa cea vie, pentru adunarea şi familia lor.
Pentru poporul lor şi pentru lumea întreagă.
Ei sunt stâlpii pe care se reazemă Lucrarea lui Dumnezeu, pe mari întinderi şi pe multă vreme.
O ce răsplată fericită îi aşteaptă pe ei la Domnul (
Daniel 12:3 – Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci.
Daniel 12, 3; Matei 13:43 – Atunci , cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.
Matei 13, 43). Dar vai ce mustrare îi aşteaptă pe ceilalţi.
Tu dragă suflete dintre care aceste două feluri eşti?
Doamne Isuse,
Tu ne-ai chemat să venim după Tine toţi.
Şi ne porunceşti să călcăm pe urmele Tale drept, sănătos, frumos şi statornic.
Dăruieşte-ne mereu ajutorul Tău, ca urmele noastre pe urmele Tale să poată fi mereu îndemn pentru toţi cei care ne văd, spre a veni şi ei după Tine,
- iar pentru noi să rămână mereu prilej de bucurie, de mângâiere şi de mulţumire.
Ajută-ne să nu obosim purtând jugul Tău şi sarcinile altora,
ca să putem împlini astfel legea Ta.
Amin.