10. Ana Matei din Lugoj

Sora Ana Matei din Lugoj, județul Timiş, a fost și ea una dintre primele surori care au ostenit cel mai mult pentru Domnul în vremurile începutului Oastei prin părțile Banatului.

A intrat în Oastea Domnului prin anul 1926 şi mulţi ani la rând a luptat în primele linii duhovniceşti, atât în mijlocul adunării din oraşul ei, Lugoj, cât şi în multe părți ale Banatului, răspândind Biblia şi cărțile Oastei Domnului cu multă râvnă și cu multe jertfe. Ea a fost de mare folos fraţilor lucrători din Lugoj, care erau pe vremea aceea într-un număr foarte frumos.

Printre ei erau: fratele Vasile Mircu, un suflet foarte devotat pentru Hristos; Trandafir Munteanu, un misionar înflăcărat al Oastei; Petru Daba; Ion şi Dumitru Lugojan, frați de mamă și frați în Domnul. Şi fratele Sântescu Nicolae, ostaş din 1928. Astăzi toți sunt trecuți în Împărăția cea Veşnică a Domnului Iisus.

În toată vremea vieții ei pământeşti, sora Ana Matei a fost un suflet curajos în mărturisirea şi apărarea adevărului şi a dreptății. Ea lupta cu îndrăzneală împotriva oricui făcea nedreptate şi spunea neadevăr. Fără frică şi fără reținere înfrunta pe loc și în față pe cel nedrept sau necinstit. Din cauza aceasta şi-a atras multe duşmănii, dar şi mult respect. În felul acesta ea a rămas hotărâtă și statornică pe calea Oastei Domnului până la sfârşit.

În drumurile ei ostăşeşti prin părțile Banatului, a înființat multe grupări frățești și a cunoscut şi multe alte surori şi colaboratoare pentru Cauza Domnului. Aşa a fost sora Ana Sârbu, soția protopopului din Belint, înscrisă în Oastea Domnului din anul 1926. Ana Carabaş din Reşiţa şi ea ostaşă tot din anul 1926. Sora aceasta a făcut steagul Oastei din Reşiţa. Sora Sofia Băban din Nădrag, care și ea a făcut steagul Oastei de acolo. Ciurescu Terezia din Belint, Ana Plujar din Reşiţa, înscrisă în Oastea Domnului din 1924. Sau sora Anița de la Var, care a înviorat până la lacrimi sute de adunări şi biserici cu cântările şi pricesnele ei, zeci de ani, până la bătrânețea ei. Soră din anul 1934, a cutreierat cu cântări tot Banatul şi o mare parte din Ardeal.

Toți acești frați și toate aceste surori au fost dintre acei înaintași care au ascultat primii chemarea Domnului Iisus şi au răspuns cu grabă și cu hotărâre de la primele îndemnuri, pornind cu toată inima și îndată la lucrul sfânt în via Domnului Iisus.

În urma muncii, a sudorii şi a lacrimilor lor, ogorul Domnului din părțile Banatului a rodit apoi atât de frumos, încât astăzi aproape că nu este sat sau oraş în care să nu fie cunoscută Lucrarea lui Dumnezeu şi să nu fie o grupare a Oastei Domnului.

În vremea aceea s-au înființat în multe locuri din Banat fanfare ale Oastei Domnului, care luau parte apoi la multe adunări frățești, făcând o frumoasă şi neuitată bucurie tuturor.

Amintindu-ne din nou despre numele şi pildele frumoase ale tuturor acestora, să le fim recunoscători şi să ne rugăm Domnului atât pentru răsplătirea lor cu o veşnică şi strălucită cunună cerească cât și pentru ca toți acei care vor veni în urma lor să le urmeze cu vrednicie pilda credinței lor, ducând cu biruință mai departe Lucrarea minunată a Oastei Domnului. Amin.

Slăvit să fie Domnul!