10. Ana Matei din Lugoj

Sora Ana Matei din Lugoj, județul Timiș, a fost și ea una dintre primele surori care au ostenit cel mai mult pentru Domnul în vremurile începutului Oastei prin părțile Banatului.

A intrat în Oastea Domnului prin anul 1926 și mulți ani la rând a luptat în primele linii duhovnicești, atât în mijlocul adunării din orașul ei, Lugoj, cât și în multe părți ale Banatului, răspândind Biblia și cărțile Oastei Domnului cu multă râvnă și cu multe jertfe. Ea a fost de mare folos fraților lucrători din Lugoj, care erau pe vremea aceea într-un număr foarte frumos.

Printre ei erau: fratele Vasile Mircu, un suflet foarte devotat pentru Hristos; Trandafir Munteanu, un misionar înflăcărat al Oastei; Petru Daba; Ion și Dumitru Lugojan, frați de mamă și frați în Domnul. Și fratele Sântescu Nicolae, ostaș din 1928. Astăzi toți sunt trecuți în Împărăția cea Veșnică a Domnului Iisus.

În toată vremea vieții ei pământești, sora Ana Matei a fost un suflet curajos în mărturisirea și apărarea adevărului și a dreptății. Ea lupta cu îndrăzneală împotriva oricui făcea nedreptate și spunea neadevăr. Fără frică și fără reținere înfrunta pe loc și în față pe cel nedrept sau necinstit. Din cauza aceasta și-a atras multe dușmănii, dar și mult respect. În felul acesta ea a rămas hotărâtă și statornică pe calea Oastei Domnului până la sfârșit.

În drumurile ei ostășești prin părțile Banatului, a înființat multe grupări frățești și a cunoscut și multe alte surori și colaboratoare pentru Cauza Domnului. Așa a fost sora Ana Sârbu, soția protopopului din Belint, înscrisă în Oastea Domnului din anul 1926. Ana Carabaș din Reșița și ea ostașă tot din anul 1926. Sora aceasta a făcut steagul Oastei din Reșița. Sora Sofia Băban din Nădrag, care și ea a făcut steagul Oastei de acolo. Ciurescu Terezia din Belint, Ana Plujar din Reșița, înscrisă în Oastea Domnului din 1924. Sau sora Anița de la Var, care a înviorat până la lacrimi sute de adunări și biserici cu cântările și pricesnele ei, zeci de ani, până la bătrânețea ei. Soră din anul 1934, a cutreierat cu cântări tot Banatul și o mare parte din Ardeal.

Toți acești frați și toate aceste surori au fost dintre acei înaintași care au ascultat primii chemarea Domnului Iisus și au răspuns cu grabă și cu hotărâre de la primele îndemnuri, pornind cu toată inima și îndată la lucrul sfânt în via Domnului Iisus.

În urma muncii, a sudorii și a lacrimilor lor, ogorul Domnului din părțile Banatului a rodit apoi atât de frumos, încât astăzi aproape că nu este sat sau oraș în care să nu fie cunoscută Lucrarea lui Dumnezeu și să nu fie o grupare a Oastei Domnului.

În vremea aceea s-au înființat în multe locuri din Banat fanfare ale Oastei Domnului, care luau parte apoi la multe adunări frățești, făcând o frumoasă și neuitată bucurie tuturor.

Amintindu-ne din nou despre numele și pildele frumoase ale tuturor acestora, să le fim recunoscători și să ne rugăm Domnului atât pentru răsplătirea lor cu o veșnică și strălucită cunună cerească cât și pentru ca toți acei care vor veni în urma lor să le urmeze cu vrednicie pilda credinței lor, ducând cu biruință mai departe Lucrarea minunată a Oastei Domnului. Amin.

Slăvit să fie Domnul!