Și cartea rămâne deschisă
Traian Dorz - Fericiții noștri înaintași
Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu scrie:
„...și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Său… Ei vor fi ai Mei, zice Domnul Oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în Ziua pe care o pregătesc Eu.
Voi avea milă de ei cum are un om de fiul său care îl slujește. Și veți vedea atunci deosebirea dintre cel neprihănit și cel rău, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-I slujește...” (Mal. 3, 16-18).
„Tu numeri pașii vieții mele... îmi pui lacrimile în vasul Tău... și ele sunt scrise în Cartea Ta…” (Ps. 56, 8).
„Apoi am văzut un tron mare și alb și pe Cel ce ședea pe el... Pământul și Cerul au fugit dinaintea Lui - și nu s-a mai găsit loc pentru ele… Și am văzut pe morții mari și mici stând în picioare în fața Tronului.
„Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă Carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea… Fiecare a fost judecat după faptele lui.” (Apoc. 20, 11-13)
De la întemeierea lumii acesteia, Cartea aceasta a Vieții a fost deschisă... Și deschisă rămâne până la Sfârșitul acestei lumi. Adevărul acestor cuvinte este un fapt fericit și cutremurător. În cartea aceasta se scriu numele celor aleși, pentru că Ochii Domnului sunt cu luare-aminte la toate căile noastre și nimic nu este ascuns de Fața Lui (Ier 16, 17)... El are ochii deschiși asupra tuturor oamenilor, ca să dea fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor sale (Ier. 32, 19).
Ce fericit este acest gând pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui Cel Sfânt! Dar și ce cutremurător este el pentru cei ce nu se tem de Dumnezeu și batjocoresc Numele și Cuvântul Său! Cartea Numelor noastre este încă deschisă în ceruri.
Iată, noi, după slabele noastre puteri și după puțina cunoștință pe care am putut-o avea, ne-am străduit să strângem în această carte de aducere-aminte a noastră câteva înșiruiri de nume și de fapte ale unora dintre puținii sfinți ai lui Dumnezeu care au fost mai apropiați de vremea și de cunoașterea noastră...
Dar și la sfârșitul acestor înșiruiri spunem, ca și la începutul lor, că toate acestea sunt nedesăvârșite și incomplete. Că și această lucrare, ca și oricare altă lucrare omenească, își are, desigur, greșelile ei, legate de însăși firea noastră de oameni slabi și nedesăvârșiți. Gândul nostru a fost bun, dar realizarea lui, fără îndoială că are multe lipsuri.
În primul rând nu sunt înscriși aici mulți-mulți dintre cei care ar fi trebuit să fie înscriși. Și poate că sunt înscriși unii dintre cei care n-ar fi trebuit să fie. Poate că sunt unii dintre cei din urmă care ar fi trebuit să fie cei dintâi. Și poate că sunt unii dintre cei dintâi care ar fi trebuit să fie cei din urmă. Poate că despre unii s-a spus prea mult, iar despre alții, prea puțin. Ori deloc.
Pentru toate aceste neajunsuri, ne cerem din tot sufletul nostru iertare întâi lui Dumnezeu, Care știe gândul nostru, și apoi tuturor celor împotriva cărora am fi greșit. Tot adevărul îl cunoaște numai Dumnezeu. Și toate lucrurile sunt scrise numai în Cartea Lui. Numai El este Singurul Scriitor Care nu greșește. Și numai din Cartea Lui nu va fi uitat nimic.
Dumnezeul nostru Cel Atotcunoscător știe că, dacă am greșit, am făcut-o nu dorind să facem răul, ci dorind să facem binele, dar necunoscând totdeauna pe deplin cum să facem binele bine.
Altfel, chiar așa nedesăvârșită cum este, cartea aceasta totuși împlinește un mare gol și o mare trebuință. Era atâta nevoie de ea, cât este nevoie într-o familie ca fiii să-și cunoască părinții, urmașii să-și cunoască înaintașii și un popor să-și cunoască istoria sa. Fără cunoașterea trecutului nu ne putem stabili prezentul, nici zidi viitorul. Fără părinți n-avem identitate. Și fără cinstirea înaintașilor nu merităm nici o cinstire de la urmași.
De aceea, făcând parte de la primii ani din Oastea Domnului, am simțit ca o puternică poruncă de Sus, de la Domnul și Dumnezeul nostru, îndemnul de a încerca să scriu întâi o Istorie a acestei Lucrări de Jertfă și de dăruire pentru Hristos și neamul nostru. Apoi acest simplu îndreptar în învățătura sănătoasă, întregit cu adevărurile cele mai de seamă pentru noi. Iar acum completat cu câteva din pildele de trăire frumoasă ale acelora care au fost mai înainte de noi chemați în această sfântă Lucrare a Oastei Domnului, care are un rost și un scop atât de măreț și de etern.
Fiți îngăduitori cu toate aceste eventuale slăbiciuni. Gândiți-vă că aceste încercări nu numai că sunt scrise de un om total nepregătit omenește pentru niște asemenea uriașe și pretențioase lucrări, ci și că ele au fost scrise în niște vremuri cu uși închise, cu ferestre acoperite și cu lampa trasă. Că s-ar fi cerut nu numai erudiție, ci și timp și condiții într-o măsură nespus mai mare decât au fost la vremea scrierii acestora.
Chiar considerate ca un provizorat, totuși aceste lucrări împlinesc o mare și urgentă trebuință pentru cunoașterea unui mare adevăr și pentru împlinirea unui mare gol al sufletelor noastre și al vremurilor noastre atât de lipsite și de cunoștințe, și de conștiințe.
Desigur, Viitorul, care este în Mâna cea înțeleaptă și puternică a lui Dumnezeu, poate să aducă încă alte vremuri și condiții, în care oameni cu o formată erudiție și cu o înaltă conștiință să se aplece în liniște asupra tuturor faptelor acestor începători și grei ani. Și să judece mai limpede și mai drept totul.
Dacă munca lor va fi foarte îngreunată din lipsa documentelor care nu vor mai fi, care vor fi fost nimicite, atunci, în lipsa altora, poate că și aceste simple, dar sincere încercări le vor fi de un oarecare folos.
Până la venirea acelora deci, ori mai degrabă până la Venirea Domnului nostru Iisus Hristos, după sfânta Lui făgăduință, - nădăjduim că adevărurile consemnate în aceste pagini să le fie de mare folos acelora care le vor urma, spre mântuirea lor și a altora.
...Dar Cartea Cerească rămâne deschisă numai atâta vreme cât Ușa Harului Ceresc rămâne încă deschisă și ea. Câtă vreme posibilitatea mântuirii rămâne încă deschisă. Câtă vreme Poarta Cerului rămâne încă deschisă pentru toți cei care mai vor să asculte și să primească din Mâna lui Hristos Domnul Cununa Vieții și răsplata biruinței Lui.
Această carte cu viețile înaintașilor noștri trebuie să fie pentru noi și pentru urmașii noștri un îndemn de aur și o poruncă de foc, să le ținem cu tărie învățătura și să le urmăm cu sfințenie faptele. După cum ne poruncește Sfântul Cuvânt Dumnezeiesc când zice: „Uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința” (Evr. 13, 17).
În Cartea aceasta a Vieții, desigur, mai pot fi scrise încă multe zile și multe nume... Dar se poate foarte ușor tot așa, ca ea să se închidă chiar astăzi. lată dar cât de însemnat lucru este ca noi, fiecare dintre noi, mai ales noi, cei care ne-am înscris în Cartea Oastei Domnului de pe pământ, să ne întrebăm dacă în adevăr numele nostru este înscris sau nu și în Cartea Oastei Domnului din ceruri.
La începutul Oastei Domnului, în Anul Nou 1923, o dată cu prima chemare la o hotărâre în această Frățietate, s-a înființat și „Cartea Oastei”. În această Carte, pe pagina întâi și la numărul 1, Părintele Iosif Trifa și-a înscris cu mâna sa numele său, ca primul dintre cei intrați în această Lucrare Sfântă. Apoi în ordine, cu mâna lui, el îi înscria după el pe toți cei ce mai spuneau cu glasul lor și scriau cu mâna lor: „Al Domnului sunt”, precum spusese profetul Isaia, în Isaia 44, 5.
Așa s-au adunat acolo în Carte, unul după altul, zece nume, apoi o sută, o mie, zece mii, apoi s-ar fi adunat următoarele zeci și sute de mii care sunt și care vor mai fi. Dar în anii marilor necazuri de arderi, Cartea aceasta s-a pierdut. Dar Cartea Duhovnicească a Oastei, pe care o ține Mâna Domnului pe masa Lui, aceasta nu s-a pierdut. Aceasta este Acolo, în fața Tronului Mare și Alb al lui Hristos, Mântuitorul nostru de azi și Judecătorul nostru de mâine.
În Cartea văzută a Oastei Domnului de pe masa Părintelui Iosif erau înscrise mii de nume dar nu era șters nici unul, fiindcă Părintele Iosif nu-l putea urmări pe nici unul care se înscrisese în Oaste și pusese legământ cu Dumnezeu că-L va sluji cu statornicie și cu sfințenie până la moarte, ca să vadă dacă își ține sau își calcă legământul pus.
O, dacă ar fi avut această putere, această preocupare și acest timp, câte din numele scrise frumos cândva ar fi trebuit să fie șterse urât! Pe câți dintre cei pentru care cântaseră și se bucuraseră îngerii în ceruri când se întorseseră la Dumnezeu trebuia apoi curând să-i plângă cu și mai mare durere și întristare când se lepădaseră de El!
În Biblie se spune cu multă bucurie și cinste despre cei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieții din Ceruri, după cum Însuși Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos le spune Apostolilor Săi: „bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Lc 10, 20). Sau cum spune Sfântul Apostol Pavel: „...ceilalți tovarăși de lucru ai mei ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieții” (Fil. 4, 3). Ori după cum spune și profetul de demult: „Atunci poporul Tău va fi mântuit și anume: oricine va fi găsit scris în Carte…” (Dan 12, 1).
Dar se spune și că unii pot fi șterși din Cartea Vieții. Că numele lor, care au fost scrise cu bucurie în Cartea Domnului în momentul legământului lor, pot fi șterse cu ocară în momentul lepădării lor de acest sfânt și unic legământ (Ps 69, 28; Ezec 33, 13).
Și de asemenea este scris: „Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu. Asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta. Altminterea vei fi tăiat și tu” (Rom 11, 22).
Deci ce spun eu, fraților? Ce vă spun vouă, îmi spun și mie, ba încă mie îmi spun și mai puternic ca altora. Cine n-a venit la Domnul trebuie să aibă o singură grijă: să vină la El acum! Să se nască din nou prin credința în Sângele iertării și răscumpărării Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a fi înscris în Cartea Vieții. Aceasta este și trebuie să fie unica grijă și prima urgență a fiecărui om, după cum este scris: „Astăzi (adică acum!) dacă auziți glasul Domnului, să nu vă împietriți inima, ci să veniți la El” (Evr 3, 7, 13). Aceasta, pentru cei ce n-au venit.
Dar mie și tuturor celor ce am venit la Domnul Iisus și ale căror nume ne-au fost înscrise în Cartea Vieții, în Cartea Oastei Domnului din Ceruri, spun de o mie de ori mai mult: să veghem și să ne luptăm, ca să nu cădem în lenevia duhovnicească, în răcirea dragostei și în lepădarea credinței, pentru ca nu cumva numele noastre să fie șterse din Cartea celor neprihăniți și din rândul celor răscumpărați pentru ceruri. Căci aceasta ar fi o nenorocire de mii de ori mai mare decât dacă nu ne-am fi înscris niciodată acolo, după cum este scris: „dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat..." (In. 9, 41).
Da, Cartea Faptelor Frumoase, Cartea Numelor Vrednice, Cartea Înaintașilor sfinți este și rămâne încă deschisă. În ea se mai pot înscrie încă numele și faptele multora care își vor da toate silințele să împlinească Voia lui Dumnezeu și să-și țină frumos legământul lor pus cu Domnul Iisus.
O, fiul meu și sufletul meu, dă-ți și tu toate silințele și arată-te și tu vrednic de numele tău și de cununa cu care te așteaptă Domnul tău Iisus și pe tine la capătul luptei tale biruitoare și a sfârșitului tău sfânt.
Dar câtă vreme această Carte este încă deschisă și câtă vreme lupta noastră și viața noastră din lumea aceasta încă nu s-au sfârșit, există și marea primejdie pentru fiecare dintre noi de a ni se șterge din ea numele nostru. Dacă nu veghem, dacă nu mai luptăm și dacă ne lăsăm în brațele moi și blestemate ale păcatului și ale leneviei duhovnicești și trupești...
O, frații mei, priviți în jurul vostru și în urma voastră și vedeți în ce nefericită stare au ajuns mulți dintre cei ce păreau cândva atât de harnici și de viteji ostași ai Domnului... Poftele rele ale veacului acestuia ori îngrijorările și lăcomia, ori amenințările și prigonirea i-au făcut să cadă din Harul lui Dumnezeu. Să batjocorească pe Duhul Sfânt și să calce în picioare Sângele legământului prin care au fost sfințiți cândva. Iar numele lor din Cartea Vieții și l-au șters ei singuri, murdărind pagina lor curățită odată prin nașterea din nou...
Chiar dacă încă, de formă și în fața oamenilor, unii dintre aceștia mai par încă frați și mai vor să treacă drept credincioși ei, în realitate, sunt niște căzuți de mult. Sunt căzuți din clipa când șarpele satana le-a stricat inima și gândurile față de Hristos, le-a nimicit dragostea de frați, de adunare, de Cuvânt și de Rugăciune...
De când ochii lor s-au închis față de Domnul și s-au deschis față de lume și păcat. De când inima și casa lor s-au închis pentru frați și pentru săraci și s-au deschis pentru prieteniile rele și pentru poftele lumești. Din clipa când nu mai au nici timp și nici plăcere de biserică, de adunare, de lucrul pentru Domnul, ci lenevesc în timpul acestora ori aleargă după nelegiuiri și pofte păcătoase mai mult chiar decât alergau după ele înainte de a-L cunoaște pe Domnul.
O, fratele meu, poate pentru ultima dată mai strig: Trezește-te! Lângă tine este Cartea încă deschisă. Dacă nu ești înscris - înscrie-te chiar acum. Cazi în genunchi și cu cele mai amare lacrimi strigă la Domnul Iisus să-ți ierte păcatele, să te sfințească prin Sângele Său mântuitor și să-ți scrie și numele tău în Cartea Lui. Iar după aceea dă-ți toate silințele ca în fiecare clipă să înscrii pe pagina cu numele tău cele mai frumoase gânduri și fapte prin care acest nume să ți-l faci tot mai bogat și mai strălucit până în Ziua Răsplătirii Lui.
O, ce minunată va fi atunci bucuria Domnului Iisus și a îngerilor Săi, când El va putea deschide în fața Tatălui Ceresc strălucita pagină a numelui tău și a faptelor tale! Și El Se va lăuda cu tine și cu ele înaintea Lui. Ce fericit vei fi tu atunci, ce cunună veșnică și ce harfă de aur vei primi... Ce lăcaș te așteaptă în ceruri - și cu ce strălucire te va îmbrăca Iisus...
Dar dacă cumva râvna ta a slăbit acum și dragostea ta se răcește ori se rătăcește, iar credința ta se leapădă, - o, atunci sperie-te și oprește-te imediat. Numele tău este șters; păcatele pe care le-ai aruncat peste el l-au murdărit și l-au acoperit de tot. Aleargă cu lacrimi la pocăință, la cea mai zdrobitoare și înspăimântată rugăciune de iertare și de întoarcere adâncă și grabnică la Domnul Iisus Hristos, ca Sângele iertării Lui să-ți spele din nou viața ta și numele tău, pentru ca nu cumva Cartea să se închidă și tu să rămâi pierdut și șters pe totdeauna din ea.
Frații mei și surorile mele din această minunată Oaste a Domnului Iisus, haideți să ne dăm toate silințele ca și numele noastre să apară în Cartea Vieții și în Cartea Oastei Sale din Ceruri pe pagini frumoase, pline de fapte vrednice, care să dovedească tuturor luminos și fericit că am fost cu adevărat niște slujitori vrednici de Numele Său și de numele înaintașilor noștri sfinți pe urmele cărora pășim. Astfel Domnul ne va binecuvânta pe pământ cu urmași vrednici de El și de noi, iar în ceruri ne va încununa și pe noi între părinții noștri și între fiii noștri cu cununa vieții și cu strălucirea veșnică a tuturor celor găsiți scriși în Cartea Vieții Lui.
O, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus Hristos - slavă veșnică Ție!
Îți mulțumim din toată inima pentru marii și sfinții noștri înaintași prin care ne-ai adus până la noi Vestea cea minunată a Evangheliei și Mântuirii Tale prin această minunată Lucrare a Oastei Tale și prin acești minunați ostași ai Tăi, părinții și înaintașii noștri.
Te rugăm din tot sufletul nostru să le răsplătești în Împărăția Ta cea strălucită și veșnică toată jertfa și osteneala pe care le-au depus pentru a ne mărturisi și nouă adevărul mântuirii Tale. Iar pe noi, Te rugăm să ne ajuți ca să ne aducem totdeauna aminte cu recunoștință și cu admirație de viața lor frumoasă și de faptele lor minunate. Să le cinstim numele și să le urmăm pilda până la sfârșitul vieții noastre și la trecerea noastră în Împărăția Ta.
Și Te rugăm și mai mult pentru urmașii noștri, ca, în vremile pe care le vor trăi ei și în sarcina mărturisirii Evangheliei Tale, să le dai și mai mult har și putere decât nouă, pentru ca Lucrarea Oastei Tale pentru care au luptat și au suferit înaintașii noștri și noi să devină în zilele lor și mai bogată în roade cerești. Să crească și mai mare în număr și să apară și mai strălucită în curăție, în sfințenie, în biruințe pentru Tine.
Căci a Ta este împărăția și puterea și slava, acum și în vecii vecilor. Slavă veșnică Ție, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus Hristos! Amin.
Slăvit să fie Domnul!