105. Argonauții și sirenele
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Despre alți eroi - argonauții - tot din istoria vechilor greci, spune legenda că și ei au avut de lucru cu primejdia sirenelor, ca Odiseu. Ei s-au apărat însă într-un alt chip.
Trecând pe lângă insula cu cântările vrăjite ale sirenelor, Iason, conducătorul argonauților, l-a pus pe vestitul cântăreț, Orfeus, să cânte din harfa sa. Iar Orfeus, cu cântările lui, le-a întrecut pe sirene. Cântările lui vrăjite au acoperit glasul și cântările sirenelor.
De ciudă, sirenele, văzându-se bătute cu propria lor armă - cu cântarea - au sărit în mare și s-au prefăcut în stânci.
Odiseu le-a biruit pe sirene, legându-se pe sine și astupând urechile tovarășilor săi.
Iason le-a biruit cu propria lor armă: cu cântarea.
Care din aceste două biruințe vă place mai mult?
Mie îmi place mai mult biruința lui Iason.
Să biruim lumea cu armele pe care le folosește ea! Cântările lumii să fie copleșite de cântările Domnului. Petrecerile lumii să fie copleșite și întrecute de petrecerile cele duhovnicești. Desfătările lumii să fie întrecute de desfătările și bucuriile cele duhovnicești.
Oriunde cântă lumea - să cântăm și noi! Oriunde își petrece lumea - să ne petrecem și noi... dar așa, ca petrecerile și cântările noastre în Domnul să acopere și să întreacă petrecerile cele lumești.
Cineva mă mustra de ce i-am învățat pe ostașii Domnului să cânte pe drumuri și prin case?
Pentru ca să facă ceea ce a făcut Iason: să biruie vuietul cel pierzător al lumii cu puterea și vraja cântărilor și petrecerilor duhovnicești.
Fraților ostași! Prin cântările și petrecerile noastre, în „stânci” mute să le prefacem și noi pe toate „sirenele” cele de suflet pierzătoare din lumea aceasta!