116. Osânditul și pâinea cea cu otravă
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
În vremile de demult, pe unii dintre cei osândiți la moarte îi aștepta o moarte specială. Osânditul era băgat într-o temniță, unde i se dădeau șapte pâinișoare pentru șapte zile. Una din aceste pâini era otrăvită. Bietul osândit începea pâinile cu groază și cutremur de moarte. Nu știa din care îl pândește otrava morții. Când dădea peste pâinea cea cu otravă, murea.
Trecând dintr-un an într-altul, ce bine ar fi să ne gândim puțin la înțelesul acestei judecăți! Și noi suntem un fel de osândiți la moarte. Toți suntem osândiți ca să murim. Ne apasă și pe noi aceeași osândă, ca pe robul din chipul de mai sus. Anii și zilele vieții noastre stau în fața noastră ca tot atâtea pâini și pâinișoare de mâncat. În una din aceste pâini e pusă otrava morții. Asta e sigur. Nu știm însă în care. Poate să fie în pâinea zilei de mâine sau de poimâine.
Această osândă teribilă ar trebui să ne umple și pe noi de groază, de cutremur și de pregătire sufletească pentru sfârșitul vieții. Dar noi nici habar nu avem de acest lucru. Trăim așa, ca și când n-am mai muri niciodată. Sau, cel mult, trăim cu înșelăciunea diavolului: „Mai aveți vreme!”. Ah, ce nebunie este a trăi o astfel de viață!
„Privegheați și stați gata, că nu știți ziua și ceasul!...” „Lucrați până este ziuă, căci vine noaptea - vine moartea - când nimeni nu mai poate lucra!” (In 9, 4).