12. Lavu Vasile din Petrila – Hunedoara

Fratele Lavu Vasile s-a născut în comuna Cărpiniş din județul Sibiu, la 12 aprilie 1924.

De copil, a plecat ca muncitor la minele din Petrila, județul Hunedoara, unde a învățat meseria de lăcătuş, lucrând cu hărnicie şi multă pricepere în aşa fel, încât a câştigat de la început prețuirea şi dragostea superiorilor săi. S-a căsătorit în 30 august 1950 cu sora Florica.

În timpul acesta, atât în Petrila, cât şi în Petroşani, precum şi în multe din satele din jur, activa puternic Lucrarea Oastei Domnului, care avea frumoase şi regulate adunări atât în biserica din Petrila, cât şi în alte părți, pe la casele fraților de acolo. Fratele Vasile şi cele două surori ale lui s-au predat Domnului în anul 1944, la una dintre acele frumoase adunări unde se propovăduia cu multă putere Cuvântul lui Dumnezeu.

Încă din familia lor, atât fratele Vasile, cât și cele două surori ale sale, aveau darul cântării cu care aduceau multă slavă Domnului şi bucurie fraților. Unele dintre cele mai frumoase melodii la cântările din jurul anului 1944 şi de după acest an au fost puse şi cântate de fratele Vasile şi de cele două surori ale lui, Paraschiva şi Viorica.

De la începutul predării sale în slujba Domnului, el a căutat să lucreze cu multă râvnă prin adunările Oastei Domnului IIisus, atât în Petrila şi în Petroşani, cât şi în toate localitățile din jur, pe valea Cernei şi până departe, spre Hunedoara şi Hațeg. Împreună cu fratele Capătă, cu Cornel Rusu, cu fratele Radu şi cu alți multi frați, el era nelipsit din lucrul Domnului, unde făcea multă bucurie fraților şi tineretului Oastei. Cu fratele Popa Petru şi cu alți tineri, el a cutreierat neobosit mulți ani, semănând sfânta sămânță a Cuvântului Ceresc.

O mare lucrare de binefacere începuse acolo la Petrila prin râvna unor frați si surori care și-au înțeles de la Domnul ca pe una dintre marile lor datorii ajutorarea fraților mai lipsiți și sprijinirea Lucrării Domnului. Această lucrare de milostenie şi ajutorare din Petrila era una dintre cele mai cunoscute în privința aceasta, de o hărnicie sfântă care nu obosea în facerea binelui. Multe mulțumiri s-au ridicat cu lacrimi către Domnul în anii aceia din partea multora dintre cei care s-au bucurat și s-au mângâiat cu binefacerile dragostei lor.

Aceasta a fost şi pricina pentru care prin anii 1950 s-a pripășit prin adunarea lor un mare înșelător, anume Hocevar Iosif, care, prefăcându-se frate ostaş şi profitând de bunătatea și dărnicia lor, a făcut totul să le câștige încrederea. După aceea, prefăcându-se că e bolnav si nu poate munci, stătea toată vremea prin familiile lor, mai ales la unele surori care aveau soții la serviciu, iar ele stând mai mult acasă, aveau mai mult timp să asculte cuvintele vicleniei lui. Astfel, încet-încet, el le-a strecurat învățături străine și rătăcite, iar bietele surori, credule, au început să-l urmeze pe acest înșelător în rătăcirea lui. Când s-au trezit frații că el lucrează în ascuns şi cu viclenie - pentru unele surori era prea târziu.

La adunarea de cercetare şi lămurire a lor, vreo şase-şapte surori dintre cele mai bune şi mai râvnitoare s-au declarat deschis de partea înșelătorului, împotriva fraților. Au urmat nişte ani foarte grei, de neînțelegeri şi dezbinări. Dar o parte dintre cele mai alese suflete s-au pierdut pentru totdeauna. Unele dintre acele surori s-au despărțit şi de soții lor - și apoi s-au pierdut de tot. Iată ce roade blestemate are înșelătorul strecurat printre frați cu răstălmăcirea Bibliei si cu învățăturile străine. Să fie aceasta ca o învățătură amară și pentru alții.

Prin toate acestea, fratele Vasile a luptat cu toată tăria să apere adevărul şi cea mai mare parte a adunării din Petrila a fost salvată.

În 1959, în timpul marilor arestări la care au fost supuși unii dintre frații cei mai buni din țară, a fost arestat şi el, cu lotul fraților hunedoreni. A fost condamnat la 7 ani închisoare. În timpul procesului ca şi în timpul închisorii, fratele Vasile a avut o comportare demnă și vrednică de frate şi credincios adevărat.

După eliberarea din închisoare, în timp ce era suferind acasă, el a fost chemat de către conducerea serviciului său - ca unul dintre cei mai pricepuți meșteri în meseria lui - să aşeze un mare cazan-rezervor într-o poziție potrivită într-un loc săpat adânc.

În timp ce cazanul-rezervor atârna sus legat în lanțuri, iar el îi aşeza jos temeliile potrivit planului de amplasare, lanțul care ținea uriaşul cazan s-a rupt, iar acesta a căzu peste el, zdrobindu-l pe loc. Era 11 iunie 1964. În urma lui au rămas soția și trei copii ai lor numai în grija Domnului IIisus.

La înmormântarea sa s-au adunat sute de frați din toate părțile, petrecându-l la mormânt cu toată dragostea lor şi cu multe lacrimi.

În inimile noastre ale tuturor, fratele Vasile Lavu a rămas ca o pildă frumoasă şi neuitată de frate harnic, priceput la toate, cu o inimă plină de dragoste față de Domnul şi față de frați. Cu o mână totdeauna deschisă pentru binefacere față de oricine avea nevoie de un ajutor.

Pentru noi, cei care am suferit alături de el prin închisori, el a lăsat cele mai frumoase amintiri, ca un frate gata oricând să ajute şi să-i mângâie pe frați. Domnul să-l odihnească şi să-l răsplătească în Împărăția Lui pentru toată osteneala şi credincioșia sa.

Amin.

Slăvit să fie Domnul!