136. Pustnicul și morții din cimitir
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
În vremile de demult, - pe vremea pustnicilor și sfinților - un om care își dorea mântuirea sufletului se duse la un pustnic și îl rugă, zicând:
Sfințite părinte, te rog, spune-mi mie cum să înțeleg cuvintele Apostolului Pavel: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda fără numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea s-a răstignit față de mine și eu față de lume” (Gal 6, 14).
Și i-a zis lui pustnicul:
Du-te, dragul meu, la cimitir, și ocărăște morții, așa cum vei ști tu mai urât! Și pe urmă să vii iar la mine.
Deci, ducându-se omul, începu a bate mormintele cu pietre, strigând: „Ocară vouă, morților, mișeilor, păcătoșilor, putreziților, roșilor de viermi!...”.
Și, întorcându-se omul, vesti pustnicului că a făcut întocmai. - Și ce ți-au grăit morții când îi ocărai? - întrebă pustnicul.
Nimic! - răspunse omul.
Și i-a zis lui pustnicul:
Du-te din nou la cimitir și îi slăvește pe morți, așa cum vei ști tu mai frumos!
Și, ducându-se omul la cimitir, începu a-i slăvi pe morți, zicând: „Slavă vouă, morților, slavă vouă drepților, credincioșilor, sfinților!...”.
Și, întorcându-se omul, vesti pustnicului că a făcut întocmai.
Și ce ți-au grăit morții când îi slăveai? - întrebă pustnicul.
Nimic! - răspunse omul.
Și i-a zis lui pustnicul:
Du-te acum, dragul meu, acasă și citește din nou cuvintele Apostolului Pavel, gândindu-te necurmat la morții care au tăcut când tu îi ocărai sau îi slăveai. Dacă voiești să te mântuiești, fă și tu așa: fă-te „mort față de lume”! Nici ocările oamenilor și nici laudele lor să nu le socotești!...
Un creștin adevărat este „mort față de lume”; este mort față de ispitele ei, față de amăgirile ei, față de prigoanele ei.