135. Orbul și oglinda
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Unui orb în zadar îi arăți oglinda să se uite în ea. El nu se poate vedea în ea. În zadar îi spui: „Omule, uite cât ești de murdar pe față!”. El nu se poate vedea.
Așa e și cu orbia cea sufletească. Celui ce trăiește în orbie sufletească în zadar îi arăți oglinda Evangheliei. În zadar îi spui:
„Omule, uite cât ești de murdar și păcătos!”. El nu se vede.
Ca să-și poată vedea starea grozavă în care se află, trebuie să i se deschidă mai întâi ochii cei sufletești; trebuie să-și recapete vederea cea sufletească, trebuie să scape de orbia cea sufletească; iar acest lucru îl poate face numai Iisus, Doctorul cel Mare.
„Te sfătuiesc - zice Domnul - să-ți cumperi de la Mine doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi” (Apoc 3, 17-18). De această doctorie au lipsă cei orbi cu sufletul. Ea se dă în dar tuturor celor care o cer cu credință și căință. „Domnul a deschis inima unei femei, Lidia, din cetatea Tiatirei, ca să asculte cuvintele lui Pavel” (Fapte 16, 14).
Domnul deschide și ochii orbilor să vadă lumina vieții.
E plină lumea de cei orbi cu sufletul. Toți cei care am scăpat de orbia sufletească să ne rugăm să scape și ei. Să ne rugăm neîncetat „să li se deschidă ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu” (Fapte 26, 18).