135. Orbul și oglinda
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Unui orb în zadar îi arăţi oglinda să se uite în ea. El nu se poate vedea în ea. În zadar îi spui: „Omule, uite cât eşti de murdar pe faţă!”. El nu se poate vedea.
Aşa e şi cu orbia cea sufletească. Celui ce trăieşte în orbie sufletească în zadar îi arăţi oglinda Evangheliei. În zadar îi spui:
„Omule, uite cât eşti de murdar şi păcătos!”. El nu se vede.
Ca să-şi poată vedea starea grozavă în care se află, trebuie să i se deschidă mai întâi ochii cei sufleteşti; trebuie să-şi recapete vederea cea sufletească, trebuie să scape de orbia cea sufletească; iar acest lucru îl poate face numai Iisus, Doctorul cel Mare.
„Te sfătuiesc - zice Domnul - să-ţi cumperi de la Mine doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi” (Apoc 3, 17-18). De această doctorie au lipsă cei orbi cu sufletul. Ea se dă în dar tuturor celor care o cer cu credinţă şi căinţă. „Domnul a deschis inima unei femei, Lidia, din cetatea Tiatirei, ca să asculte cuvintele lui Pavel” (Fapte 16, 14).
Domnul deschide şi ochii orbilor să vadă lumina vieţii.
E plină lumea de cei orbi cu sufletul. Toţi cei care am scăpat de orbia sufletească să ne rugăm să scape şi ei. Să ne rugăm neîncetat „să li se deschidă ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu” (Fapte 26, 18).