14. Cerlinca Vasile din Sfântu Ilie - Suceava

Fratele Vasile Cerlinca s-a născut în anul 1894, luna aprilie, ziua 24, în satul Sfântu Ilie, judeţul Suceava. Întoarcerea lui la Domnul a fost aşa:

În anul 1929 i-a venit în inimă o puternică sete după Cuvântul lui Dumnezeu și după aflarea mântuirii. Îl dorea și-L căuta pe Domnul cu toată aprinderea inimii lui. În timpul acela, mergând fratele Vasile pe la primarul din satul său, a văzut la el două cărți, și anume: Călătoria la Ierusalim şi Ce este Oastea Domnului, şi i le-a cerut să le citească. Primarul, care nu le dăduse nici o importanță, i le-a dat, iar fratele Vasile L-a aflat din ele pe Domnul IIisus după care înseta sufletul său.

A intrat îndată în Oastea Domnului şi apoi a pornit să-i cheme şi să-i aducă şi pe mulți alții la Dumnezeu, până la mari depărtări. Duhul Domnului IIisus, Care îi umpluse inima, îl făcuse să fie blând, bun, iubitor, smerit și înțelept, aşa că tot cuvântul lui era ascultat şi urmat de mulți. Se folosea de orice prilej pentru a vorbi despre Domnul la toți cei cu care se întâlnea. De multe ori, călătorind cu trenul şi vorbind oamenilor, erau suflete care Îl primeau acolo pe Domnul şi deveneau frați preaiubiți.

Prin lupta şi alergările sale pe sate cu cărțile Oastei si cu îndemnurile sale, s-au format adunări ale Oastei în Sfântu Ilie, Şcheia, Zaharești, Lisaura, Tisăuți, Burdujeni, Adâncata...

Cuvântul lui era numai dragoste şi chemare. Toate chemările lui începeau cu îndemnurile dulci: Veniți, gustați şi vedeți ce bun este Domnul şi ce fericită este viața trăită cu El...

A fost hărțuit mereu şi el, în toate felurile, amenințat şi prigonit. A fost dus în fața autorităților lumeşti, batjocorit şi lovit pentru Numele Domnului, dar el nu s-a lăsat înfricat de nimic, nici nu a încetat să-L slujească şi să-L vestească pe Domnul IIisus. A fost un frate hotărât pentru Domnul, gata să sufere orice.

Împreună cu fratele Moroz Ioan, cu fratele Mihoc Nicolae şi cu ceilalți frați din rândul lui, a cercetat toate satele până departe, mărturisind fără încetare Evanghelia şi îmbărbătând pe frați în toată vremea. Dar mai ales în anii marilor frământări şi prigoniri din timpul războiului şi de după el.

În anul 1952 a fost arestat si el, în timp ce era la o adunare, și dus la închisoare, apoi internat în lagărul Ghencea de la București, unde a stat peste un an, suferind din pricina Cuvântului Sfânt. În timpul acestei închisori, el a avut o comportare de adevărat frate şi credincios al Domnului IIisus, ajutându-i nu numai cu cuvântul său, ci mai ales cu pâinea sa şi cu fapta pe cei care aveau atâta nevoie de acest ajutor.

De multe ori și-a pus în primejdie starea lui pentru ajutorarea noastră, altor frați care atunci eram în stări și mai grele ca el. Venind de la închisoare spre casă, în tot drumul său, a trecut pe jos pe la multe adunări pe care le întemeiase el, îmbrățişând şi îmbărbătând pe frați care erau prigoniți din pricina Cuvântului şi a Oastei Domnului.

Ajuns acasă, el nu s-a oprit din lucrul Domnului ci, luând din nou drumul propovăduirii Evangheliei, a făcut bine altor suflete, aducându-i iarăși pe mulți pe calea mântuirii prin Oastea Domnului IIisus.

Înainte de trecerea lui la Domnul a fost bolnav și a zăcut pe patul său de boală zece ani, fiind anchilozat aproape total. Şi-a purtat însă şi crucea bolii sale, ca și pe cea a închisorii pentru Domnul, în cel mai frumos si liniştit fel, propovăduind şi de pe patul suferinței sale dragostea şi puterea Crucii Mântuitorului nostra IIisus Hristos pentru toți cei ce vin la El.

Timp de zece ani a suferit şi boala aceasta, dar n-a cârtit niciodată împotriva voii lui Dumnezeu şi a binecuvântat cu lacrimi şi cu mulțumire Numele Domnului. Din patul său, vorbea nespus de frumos despre Jertfa şi suferințele Domnului IIisus pentru noi toți, mângâind și îmbărbătând inimile tuturor celor ce veneau la el. Unele din aceste vorbiri au rămas înregistrate pe benzi de magnetofon și sunt ascultate cu multă evlavie şi astăzi de către frați.

A trecut la Domnul în ziua de 20 decembrie 1971 și a fost petrecut de o mare multime de frați şi surori, cât și de locuitorii satului Sfântu Ilie. În mijlocul acestora, el a dus o viață sfântă şi evlavioasă care i-a mişca pe toți, făcându-i să-L slăvească pe Tatăl Ceresc pentru un astfel de suflet credincios.

Cu câtva timp înainte de moartea sa, spunea că îngerul Domnului a venit şi l-a înştiințat să se bucure că în curând va veni să-l ia şi să-l ducă la Domnul. El a aşteptat cu o față plină de lumină şi pace.

A rămas şi viața fratelui Cerlinca Vasile o pildă neuitată şi vrednică de urmat pentru toți frații. Domnul să-i facă lui parte de răsplata cerească, iar nouă să ne ajute să urmăm cu vrednicie astfel de pilde luminoase.

Amin.

Slăvit să fie Domnul!