14. Cerlinca Vasile din Sfântu Ilie - Suceava

Fratele Vasile Cerlinca s-a născut în anul 1894, luna aprilie, ziua 24, în satul Sfântu Ilie, județul Suceava. Întoarcerea lui la Domnul a fost așa:

În anul 1929 i-a venit în inimă o puternică sete după Cuvântul lui Dumnezeu și după aflarea mântuirii. Îl dorea și-L căuta pe Domnul cu toată aprinderea inimii lui. În timpul acela, mergând fratele Vasile pe la primarul din satul său, a văzut la el două cărți, și anume: Călătoria la Ierusalim și Ce este Oastea Domnului, și i le-a cerut să le citească. Primarul, care nu le dăduse nici o importanță, i le-a dat, iar fratele Vasile L-a aflat din ele pe Domnul Iisus după care înseta sufletul său.

A intrat îndată în Oastea Domnului și apoi a pornit să-i cheme și să-i aducă și pe mulți alții la Dumnezeu, până la mari depărtări. Duhul Domnului Iisus, Care îi umpluse inima, îl făcuse să fie blând, bun, iubitor, smerit și înțelept, așa că tot cuvântul lui era ascultat și urmat de mulți. Se folosea de orice prilej pentru a vorbi despre Domnul la toți cei cu care se întâlnea. De multe ori, călătorind cu trenul și vorbind oamenilor, erau suflete care Îl primeau acolo pe Domnul și deveneau frați preaiubiți.

Prin lupta și alergările sale pe sate cu cărțile Oastei și cu îndemnurile sale, s-au format adunări ale Oastei în Sfântu Ilie, Șcheia, Zaharești, Lisaura, Tișăuți, Burdujeni, Adâncata...

Cuvântul lui era numai dragoste și chemare. Toate chemările lui începeau cu îndemnurile dulci: Veniți, gustați și vedeți ce bun este Domnul și ce fericită este viața trăită cu El...

A fost hărțuit mereu și el, în toate felurile, amenințat și prigonit. A fost dus în fața autorităților lumești, batjocorit și lovit pentru Numele Domnului, dar el nu s-a lăsat înfricat de nimic, nici nu a încetat să-L slujească și să-L vestească pe Domnul Iisus. A fost un frate hotărât pentru Domnul, gata să sufere orice.

Împreună cu fratele Moroz Ioan, cu fratele Mihoc Nicolae și cu ceilalți frați din rândul lui, a cercetat toate satele până departe, mărturisind fără încetare Evanghelia și îmbărbătând pe frați în toată vremea. Dar mai ales în anii marilor frământări și prigoniri din timpul războiului și de după el.

În anul 1952 a fost arestat și el, în timp ce era la o adunare, și dus la închisoare, apoi internat în lagărul Ghencea de la București, unde a stat peste un an, suferind din pricina Cuvântului Sfânt. În timpul acestei închisori, el a avut o comportare de adevărat frate și credincios al Domnului Iisus, ajutându-i nu numai cu cuvântul său, ci mai ales cu pâinea sa și cu fapta pe cei care aveau atâta nevoie de acest ajutor.

De multe ori și-a pus în primejdie starea lui pentru ajutorarea noastră, altor frați care atunci eram în stări și mai grele ca el. Venind de la închisoare spre casă, în tot drumul său, a trecut pe jos pe la multe adunări pe care le întemeiase el, îmbrățișând și îmbărbătând pe frați care erau prigoniți din pricina Cuvântului și a Oastei Domnului.

Ajuns acasă, el nu s-a oprit din lucrul Domnului ci, luând din nou drumul propovăduirii Evangheliei, a făcut bine altor suflete, aducându-i iarăși pe mulți pe calea mântuirii prin Oastea Domnului Iisus.

Înainte de trecerea lui la Domnul a fost bolnav și a zăcut pe patul său de boală zece ani, fiind anchilozat aproape total. Și-a purtat însă și crucea bolii sale, ca și pe cea a închisorii pentru Domnul, în cel mai frumos și liniștit fel, propovăduind și de pe patul suferinței sale dragostea și puterea Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru toți cei ce vin la El.

Timp de zece ani a suferit și boala aceasta, dar n-a cârtit niciodată împotriva voii lui Dumnezeu și a binecuvântat cu lacrimi și cu mulțumire Numele Domnului. Din patul său, vorbea nespus de frumos despre Jertfa și suferințele Domnului Iisus pentru noi toți, mângâind și îmbărbătând inimile tuturor celor ce veneau la el. Unele din aceste vorbiri au rămas înregistrate pe benzi de magnetofon și sunt ascultate cu multă evlavie și astăzi de către frați.

A trecut la Domnul în ziua de 20 decembrie 1971 și a fost petrecut de o mare mulțime de frați și surori, cât și de locuitorii satului Sfântu Ilie. În mijlocul acestora, el a dus o viață sfântă și evlavioasă care i-a mișca pe toți, făcându-i să-L slăvească pe Tatăl Ceresc pentru un astfel de suflet credincios.

Cu câtva timp înainte de moartea sa, spunea că îngerul Domnului a venit și l-a înștiințat să se bucure că în curând va veni să-l ia și să-l ducă la Domnul. El a așteptat cu o față plină de lumină și pace.

A rămas și viața fratelui Cerlinca Vasile o pildă neuitată și vrednică de urmat pentru toți frații. Domnul să-i facă lui parte de răsplata cerească, iar nouă să ne ajute să urmăm cu vrednicie astfel de pilde luminoase.

Amin.

Slăvit să fie Domnul!