15. Petru Sas din Șomoșcheș - Arad
Traian Dorz - Fericiții noștri înaintași
Fratele Petru Sas s-a născut în Șomoșcheș, județul Arad, în anul 1898 și a intrat în Oastea Domnului încă în anul 1925.
Îndată după întoarcerea lui la Domnul prin citirea foilor și a cărților Părintelui Iosif, el a devenit unul dintre cei mai harnici ostenitori ai Oastei Domnului prin părțile Carmeiului, județul Arad. Cu o dragoste fierbinte față de Domnul, el a început să cheme sufletele satului său și apoi din satele vecine să intre în Oastea Domnului și să înceapă o viață nouă și creștinească, după cuvintele Sfintei Evanghelii.
Suflet foarte râvnitor și iscusit, fratele Petru i-a înflăcărat pe toți ceilalți frați și au pornit cu curaj a schimba toate obiceiurile până atunci păgânești - de la botezuri, nunți ori înmormântări. Multe din aceste schimbări frumoase își au acolo începutul, la adunarea din Șomoșcheș și din inițiativa fratelui Petru Sas. De acolo s-a publicat în foaie primul raport despre cea dintâi înmormântare fără alcool și cea dintâi priveghere fără obiceiuri păgânești și rușinoase care se obișnuiau în seara și noaptea privegherilor la morți și apoi la înmormântări.
Cu privire la acest îndrăzneț și frumos început creștinesc, iată ce scria în acea vreme Părintele Iosif în foaia Lumina Satelor din anul 1928:
,,Pentru îndreptarea datinilor de la înmormântări... Iarăși de la bravul nostru stegar și luptător din Oastea Domnului, Petru Sas din Șomoșcheș, județul Arad, primim următoarele:
«...Ați scris la gazetă frumoase învățături, arătând cum a stricat diavolul frumoasele datini creștinești și bune. Între acestea sunt și cele de la înmormântări. Pe cel mort trebuie să-l privegheze prietenii și rudeniile cu rugăciuni și gânduri frumoase, iar după înmormântare să se dea, în amintirea răposatului, o masă, adică o pomană pentru săraci și prieteni.
Cred că acestea au fost niște datini bune și frumoase la începutul credinței, dar acum pe toate le-a atras diavolul în slujba lui. La priveghere, în loc de rugăciuni și vorbe folositoare, se fac jocuri de cărți, strigăte, glume și alte lucruri ce nu se potrivesc deloc cu odihna mortului. Iar după înmormântare se dă băutură, apoi vine beția, iar totul se gată cu petrecere - și în fel de fel de lucruri urâte.
Dar acum s-a întâmplat la noi că a murit o soră de a noastră, ostașă în Oastea Domnului. A luptat cu credință până la sfârșit, iar acum s-a mutat acasă la Domnul. Noi, frații ostași, am aflat de cuviință să îndreptăm pe cât ne-a fost cu putință datinile de înmormântare.
La priveghere, cu toate că era multă lume, noi am întrerupt totul... Am început cu o rugăciune fără carte, făcută de fratele Pavel Burca. S-a citit apoi din Sf. Scriptură și s-a vorbit despre moarte, despre înviere, despre mântuirea sufletului, despre deșertăciunea lumii și despre slava veșnică. Am cântat cântări duhovnicești și am citit din cărțile mântuirii. Așa am petrecut toată noaptea privegherile, iar la urmă am încheiat totul cu o puternică rugăciune pentru odihna sorei noastre adormită în Domnul.
La înmormântare au mai vorbit și alți frați și surori din comunele vecine. La groapă am petrecut-o împreună cu preoții, în cântări funebre și ostășești. La groapă am ținut cuvântări de învățătură, pornind de la crezul nostru care zice: aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie...
După înmormântare, tot norodul s-a întors mulțumit de felul cum au decurs toate. Pomana a rămas să se facă acasă numai pentru săraci și lipsiți. Și numai pomană de mâncare, și nu de băutură, după care rămân neînțelegeri și beții.
Petru Sas, ostaș în O. D.»
Iată ce lucru frumos au făcut ostașii din Șomoșcheș. Hotărât lucru: frumoasele datini de la îngropăciuni trebuiesc curățite de rugina cea rea ce s-a pus peste ele. Ostașii Domnului din Șomoșcheș au purces la acest lucru. Ei au făcut așa cum Duhul Sfânt le-a arătat să facă. Și bine au făcut. Frumoasa lor faptă o punem aici la foaie, ca să ia pildă de la ei și alții. Toți ostașii Domnului să facă astfel când un soț de al nostru pleacă în calea veșniciei...”
«Lumina Satelor» nr. 50, din 8 dec. 1928
La 14 februarie 1937, el comunica Părintelui Iosif: Adunările Oastei Domnului Iisus Biruitorul din Șomoșcheș se țin regulat, cu tot mai multe biruințe. În seara zilei de 24 ianuarie, având între noi și pe frații de la Sepreuș, am ținut o minunată adunare a Oastei Domnului. Un program bogat, cu două piese religioase, poezii, cuvântări, a pus pe toată populația satului în uimire despre izbânzile ce le poate face Domnul Iisus și Oastea Lui în poporul necărturar. Au mai intrat în Oastea Domnului un mare număr de ascultători ai Cuvântului Sfânt.
De-a lungul tuturor anilor care au urmat după frământările de la Sibiu și după plecarea la Domnul a Părintelui Iosif, fratele Petru Sas împreună cu alți frați ostenitori din Șomoșcheș, Serpeuș, Cermei și celelalte adunări din părțile acelea au lucrat mereu cu multă râvnă, înmulțind talanții Stăpânului Ceresc și aducând bună roadă în grânarul Domnul Iisus.
După câțiva ani, mânat de greutățile familiei, s-a mutat în alt sat, din alt județ: în localitatea Șag din județul Timiș. Acolo a lucrat din nou frumos mulți ani, împreună acum și cu fiul său, Ioan, care a fost crescut în aceeași dragoste și credință frățească. Și cu bunul frate statornic Șcariu Ioan, fost tot din Șomoșcheș.
Domnul Iisus să le facă parte în Împărăția Sa Cerească, laolaltă cu toți acei cu care împreună au lucrat și au suferit pentru El. Amin.
Slăvit să fie Domnul!