147. La poarta raiului
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un bărbat avea urâtul nărav de a cerceta cârciumile duminica și a-și bate joc de cele sufletești. Când cineva îi spunea că nu e bine așa, omul răspundea: „Femeia mea merge regulat la biserică și se roagă și pentru mine”. Ba încă - așa, în glumă - omul spunea că el și soția lui „una sunt”; prin urmare, e destul dacă se roagă soția lui.
Și se păgânea omul zi de zi.
Într-o noapte, necredinciosul avu un vis fioros. Se făcea că murise și el și soția lui. Amândoi ajunseră la poarta raiului.
Un înger deschise porțile și, arătând spre femeie, zise: „Intră!”. Pe urma ei, păși și bărbatul să intre.
„Stai! Stai, suflete! - îi zise îngerul. Tu nu trebuie să intri!... Soția ta intră și pentru tine!... Ea ține și locul tău, așa cum și pe pământ a ținut locul tău la rugăciune...”
Astfel grăind, îngerul apucă porțile să le închidă.
Îngrozit, bărbatul dădu să strige - și, în clipa aceea, se trezi tremurând tot.
Din clipa aceea, s-a făcut un om credincios și n-a mai pus pe soția sa să-i țină locul în lucrurile mântuirii sufletești.