15. Era numai aur!…
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
În țările răsăritului, umblă o istorioară ce spune că doi călători, rătăcind în pustiul deșertului, ajunseseră în primejdia de a muri de foame și sete.
Deodată, în zare, se ivește un palmier, iar lângă el, urmele unor foști popositori pe aici. O traistă plină cu ceva rămăsese aici. O desfășurară repede, în nădejdea că află în ea ceva hrană. Dar, vai! În ea era numai aur, iar aurul nu le putea ajuta. Muriră lângă el.
Așa se întâmplă și în pustiul acestei lumi. Lumea aceasta nu are nici o hrană pentru suflet. E un deșert mare fără apă și fără pâine sufletească.
Vai, câte suflete mor de foame și de sete lângă bogățiile și averile trecătoare!