15. Era numai aur!…
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
În ţările răsăritului, umblă o istorioară ce spune că doi călători, rătăcind în pustiul deşertului, ajunseseră în primejdia de a muri de foame şi sete.
Deodată, în zare, se iveşte un palmier, iar lângă el, urmele unor foşti popositori pe aici. O traistă plină cu ceva rămăsese aici. O desfăşurară repede, în nădejdea că află în ea ceva hrană. Dar, vai! În ea era numai aur, iar aurul nu le putea ajuta. Muriră lângă el.
Aşa se întâmplă şi în pustiul acestei lumi. Lumea aceasta nu are nici o hrană pentru suflet. E un deşert mare fără apă şi fără pâine sufletească.
Vai, câte suflete mor de foame şi de sete lângă bogăţiile şi averile trecătoare!