154. „Zahăr de zece și sare de cinci...”
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Mai zilele trecute, am văzut un copilaş alergând pe stradă şi zicându-şi mereu în sine: „Zahăr de zece şi sare de cinci...; zahăr de zece şi sare de cinci...”.
Îl trimisese tatăl său să cumpere zahăr şi sare de la prăvălie, iar copilul repeta mereu însărcinarea, ca să n-o uite. Tatăl îi dăduse de grijă ca să nu uite. Copilul parcă nu mai vedea pe nimeni şi nu mai auzea nimic. Tot gândul lui era strâns asupra însărcinării ce i-o dăduse tatăl său.
Ce bine ar fi dacă şi noi, copiii lui Dumnezeu, am face aşa! Dacă tot gândul nostru şi tot cugetul nostru ar fi strâns asupra chemării cu care Tatăl Ceresc ne-a trimis în lume! Ce bine ar fi dacă am trece prin această lume, repetând mereu, spre pildă, cuvintele Mântuitorului: „Ce folos va fi omului de ar dobândi lumea toată, iar sufletul său îşi va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Mt 16, 26).