154. „Zahăr de zece și sare de cinci...”
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Mai zilele trecute, am văzut un copilaș alergând pe stradă și zicându-și mereu în sine: „Zahăr de zece și sare de cinci...; zahăr de zece și sare de cinci...”.
Îl trimisese tatăl său să cumpere zahăr și sare de la prăvălie, iar copilul repeta mereu însărcinarea, ca să n-o uite. Tatăl îi dăduse de grijă ca să nu uite. Copilul parcă nu mai vedea pe nimeni și nu mai auzea nimic. Tot gândul lui era strâns asupra însărcinării ce i-o dăduse tatăl său.
Ce bine ar fi dacă și noi, copiii lui Dumnezeu, am face așa! Dacă tot gândul nostru și tot cugetul nostru ar fi strâns asupra chemării cu care Tatăl Ceresc ne-a trimis în lume! Ce bine ar fi dacă am trece prin această lume, repetând mereu, spre pildă, cuvintele Mântuitorului: „Ce folos va fi omului de ar dobândi lumea toată, iar sufletul său își va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Mt 16, 26).