155. „Mă cunoști?”
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Istoria ne-a lăsat o întâmplare cu mult înțeles sufletesc.
Un rege bavarez, vânător pasionat, se rătăci, cu prilejul unei vânători. Flămând și obosit, dete peste casa unor țărani bavarezi. Regele își tăinui numele, vrând să afle cam ce fel de supuși are. Fu însă foarte rece primit. Țăranii îi spuneau aproape pe față că n-au lipsă de astfel de „vagabonzi”.
Abia-abia i se făcu rost de ceva mâncare slabă și odihnă proastă.
A doua zi, regele, întorcându-se la palat, se îmbrăcă în toate podoabele sale și trimise după țăranul ce-l găzduise. Condus în fața tronului, regele îl primi cu întrebarea: „Mă cunoști?”.
Țăranul rămase uluit și rușinat. Regele din fața lui era călătorul pe care-l găzduise atât de prost.
Așa e și cu noi.
Iisus, Regele cel Ceresc, ni se înfățișează azi în chip umil și smerit. „Bolnav am fost și m-ați căutat, în temniță am fost și ați venit la mine, gol am fost și m-ați îmbrăcat, flămând am fost și mi-ați dat să mănânc. (...) Oricâte ați făcut unuia dintre acești mai mici, Mie Mi-ați făcut” (Mt 25, 35, 36, 40).
Dar, în Ziua cea Mare a Judecății, El va veni plin de slavă, înconjurat de sfinții Săi îngeri. Pentru cei necredincioși El va veni însoțit de întrebarea și mustrarea „Mă cunoașteți?”.
Cunoaște-L-vor atunci și cei care astăzi nu-L cunosc și se vor rușina, dar atunci va fi prea târziu.
Ferice de cei care-L cunosc pe Domnul și-I slujesc Lui!