156. Mama revoltată

O mamă îşi plângea, zi şi noapte, doi copii pe care-i pierduse pe neaşteptate. În deznădejdea ei, avea chiar şi cuvinte de revoltă sufletească.

Într-o noapte avu un vis grozav. Se făcea că, într-un oraş, se vestise că vor fi spânzuraţi doi ucigaşi fioroşi. O lume întreagă se strângea la această privelişte. În mulţime, era şi ea, mama. Toţi aşteptau, cu răsuflarea oprită, să vadă pe cei doi osândiţi. Iată-i!... Dar, în clipa în care-i văzu, mama scoase un strigăt de groază... cei doi osândiţi erau copiii ei, care crescuseră mari.

Sub spaima acestui vis, mama se trezi din somn. Înţelese arătarea şi mustrarea Cerului de sus şi din acea clipă nu şi-a mai „blestemat zilele” şi n-a mai întrebat Cerul de ce i-a luat copilaşii.