179. Diavolul vânător
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Într-o adunare a Oastei Domnului se puse odată întrebarea:
Oare de ce tocmai oamenii cei credincioși, care intră în Oastea Domnului și vor să trăiască așa cum scrie la Evanghelie, au cele mai multe încercări, împotriviri și necazuri, iar, pe de altă parte, păcătoșii au o viață liniștită?
Fraților! - le răspunse un frate ostaș mai bătrân. Văzutați voi un vânător de păsări?
Văzut.
Păi aleargă el după păsările pe care le-a rănit și care au căzut din zbor? Nu! Ci aleargă înainte să împuște altele. Pe cele rănite și pe cele moarte le lasă în pace, știind bine că le are în mâna lui. Așa face, dragii mei, și diavolul, marele vânător de suflete. El aleargă mereu numai după păsările care zboară și trăiesc - după creștinii cei vii. Pe ceilalți - pe cei răniți și morți cu sufletul - îi lasă în pace, știind bine că-i are în mâna lui.