180. Sfredelele diavolului
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Sunt multe feluri de sfredele. Iată în chipul de alături nouă feluri. Unele sfredelesc lemnul, altele piatra, altele pământul, altele metalul.
Sunt de mare folos, dar pot fi şi de mare pagubă. Cu un sfredel mic poţi găuri şi goli un butoi întreg. Cu un sfredel mic poţi găuri şi îneca o corabie întreagă.
Astfel de sfredele sufleteşti are şi diavolul. De corabia vieţii noastre, de regulă, Satana se apropie cu un sfredel mic. „Oare, a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din toţi pomii raiului?”
Oare nu era şi această întrebare un sfredel mic, sfredelul îndoielii?...
„Oare, zău, părinte, să fie rai şi iad în cealaltă lume?” - m-a întrebat odată un om din popor. Oare nu era şi această întrebare un sfredel cu care diavolul începuse a găuri corabia vieţii întrebătorului?
Diavolul atacă corabia vieţii mai întâi cu sfredelul cel mic al îndoielii, iar, dacă nu astupi această gaură, diavolul ia în mână un sfredel mai mare, până când, pe urmă, corabia se scufundă.
Şi, oare, cel dintâi pahar de băutură nu este şi el un mic sfredel al diavolului, cu care, pe urmă, diavolul cufundă în ticăloşie şi pierzare o viaţă de om?
Ah, ce mişel mare e diavolul şi cât de puţin umblă oamenii să se ferească de mişeliile lui!