180. Sfredelele diavolului
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Sunt multe feluri de sfredele. Iată în chipul de alături nouă feluri. Unele sfredelesc lemnul, altele piatra, altele pământul, altele metalul.
Sunt de mare folos, dar pot fi și de mare pagubă. Cu un sfredel mic poți găuri și goli un butoi întreg. Cu un sfredel mic poți găuri și îneca o corabie întreagă.
Astfel de sfredele sufletești are și diavolul. De corabia vieții noastre, de regulă, Satana se apropie cu un sfredel mic. „Oare, a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncați din toți pomii raiului?”
Oare nu era și această întrebare un sfredel mic, sfredelul îndoielii?...
„Oare, zău, părinte, să fie rai și iad în cealaltă lume?” - m-a întrebat odată un om din popor. Oare nu era și această întrebare un sfredel cu care diavolul începuse a găuri corabia vieții întrebătorului?
Diavolul atacă corabia vieții mai întâi cu sfredelul cel mic al îndoielii, iar, dacă nu astupi această gaură, diavolul ia în mână un sfredel mai mare, până când, pe urmă, corabia se scufundă.
Și, oare, cel dintâi pahar de băutură nu este și el un mic sfredel al diavolului, cu care, pe urmă, diavolul cufundă în ticăloșie și pierzare o viață de om?
Ah, ce mișel mare e diavolul și cât de puțin umblă oamenii să se ferească de mișeliile lui!