18. Mândroni Valer din Ciula Mare - Hunedoara

Fratele Mândroni Valer s-a născut în satul Ciula Mare de lângă Hațeg, județul Hunedoara, la data de 2 februarie 1902, din părinții Petru și Ana. A mai avut 5 frați.

După terminarea şcolii primare a rămas în casa părintească, devenind un bun şi harnic agricultor. Iar după eliberarea din armată, s-a căsătorit cu soția sa, Voichița, având doi copii: pe Valer și pe Iulius.

Fiind prețuit de toți pentru hărnicia şi priceperea sa, a fost ales primar al comunei între anii 1933 şi 1940. Dar viața aceasta mereu în mijlocul lumii şi în tovărășia multor oameni de tot felul l-a atras pe căile petrecerilor lumeşti şi ale băuturii. Mai ales că în zona aceea sunt mulți pomi şi se face multă băutură aducătoare de pierzare, atât trupească, cât mai ales sufletească, multora. Bietul frate Valer, înainte de a-L cunoaşte pe Domnul IIisus, era prins cu totul în patima băuturi.

În anul 1932, fiul său Valer a murit la vârsta de 13 ani, iar în 1947 l-a căsătorit pe celălalt fiu al său, pe Iulius, cu sora Mărioara.

Viața fratelui Valer s-a desfăşurat în felul cum am arătat mai sus până în anul 1953, când Dumnezeu, cu bunătatea Sa, S-a îndurat să facă o minune cu el, întorcându-l din calea pierzării numai prin lucrarea puterii Sale. Şi iată cum a fost:

Soția sa, Voichița, intrase mai de mult în Oastea Domnului și mergea cu dragoste de fiecare dată la biserică și la adunarea Oastei. Dar el, venind acasă adeseori beat şi negăsind-o, o certa cu vorbe rele şi de multe ori a bătut-o, să se lase de Domnul şi să fie lumească aşa ca dânsul.

Dar în ziua de Rusalii a anului 1953, seara, a avut o vedenie de îngeri care cântau, iar dintre ei, unul mai puternic i-a zis:

- Valer, tu trebuie să te întorci la Dumnezeu; altfel vei pieri.

El i-a spus soției sale, arătându-i locul unde erau îngerii - dar ea, deşi nu vedea şi nu auzea nimic, i-a zis:

- Dacă ți-a spus aşa, atunci fă așa!

Fratele Valer a rămas foarte cutremurat şi a început să se roage. Şi s-a rugat mereu: luni, marți şi miercuri. Miercuri, fiind în zi de jertfă, au venit iarăși, seara, îngerii de duminică şi au început să vorbească cu el. Atunci el era singur în cameră. S-a sculat şi s-a dus repede în camera vecină, să-şi trezească soția şi nora care dormeau împreună, ca să audă şi să vadă şi ele îngerii care vorbeau cu el.

Dar ele nu auzeau ce vorbeau îngerii, numai ce răspundea el. El le răspundea: „Da, am păcătuit; da, am făcut rău; da, îmi cer iertare; da, vreau să mă predau Domnului..."

A durat asta câteva seri la rând, când îngerii vorbeau numai cu el toată noaptea. În a treia noapte, spre dimineață, el le-a zis:

- Da, vreau să mă predau şi să-L slujesc pe Domnul, dar vă rog să-mi spuneți unde.

- La Oastea Domnului, i-au răspuns ei... Şi apoi toată ceata îngerească s-a adunat în jurul Domnului IIisus cântând. Și aşa s-au făcut nevăzuți.

Toată ziua următoare a stat numai în genunchi, fără să se scoale şi fără să mănânce, nici să bea nimic până seara. Seara le-a spus soției şi nurorii că el s-a predat pentru totdeauna Domnului IIisus şi că de acum el este în Oastea Domnului.

În duminica următoare a mers la biserică, s-a împărtăşit şi a mărturisit tuturor în biserică tot ce se petrecuse cu el. Preotul l-a sfătuit să asculte ce i-au spus îngerii - şi astfel s-a dus atât fratele Valer, cât şi soția sa în satul Bărăşti, la adunarea Oastei Domnului, căci pe atunci nu era adunare în satul lor, Ciula Mare.

Acolo l-au întâlnit pe fratele Popa Petru de la Batiz, pe fratele Vlad Vasile din Mediaș, cu care au hotărât prima adunare în satul Ciula. În duminica următoare, când era biserica plină, fratele Valer a mărturisit înaintea tuturor minunea pe care a făcut-o Dumnezeu cu el, apoi au pus legământul cu Domnul IIisus, în Oastea Lui, atât el, cât şi soția sa. După aceea au mai urmat şi muți alții la adunarea din biserică.

De atunci încolo a început fratele Valer să-L propovăduiască pe Domnul IIisus cu multă putere şi să cheme pe toți să se întoarcă din căile pierzării, intrând în Oastea Domnului IIisus Hristos. Astfel a cutrierat el toate satele din jur: Ciula Mare, Răchitova, Lunca Cernii, Mesteacăn, Boița, Vălioara, Hățegel - şi altele unde au venit mulți oameni la Domnul şi s-au întemeiat multe adunări. Căci mulți oameni îl cunoşteau și făceau legământ: tineri, bătrâni și copii... Viața cu totul schimbată acum a fratelui Valer şi chemările lui la Domnul au dat un mare avânt Lucrării Domnului în acele părți. Şi aşa este până azi.

Din cauza râvnei lui pentru Domnul şi a lucrării sale, în vremea prigoanelor împotriva Oastei, în anul 1959, a fost arestat şi el cu lotul fraților din Hunedoara și condamnat la 14 ani de închisoare, cu confiscarea întregii averi. După condamnare au venit şi i-au confiscat tot ce a avut.

Dar la închisoare, din cauza condițiilor grele de acolo, s-a îmbolnăvit grav şi, fiind lăsat fără îngrijire medicală, a trecut la Domnul în brațele fraților care erau împreună cu el: Chitu Avram, Hamat Vichente, Dragomir Pavel şi alții. Asta s-a întâmplat în ziua de 7 martie 1960, în închisoarea Gherla. Şi a fost înmormântat în cimitirul închisorii.

Înainte de moartea sa, frații care au fost cu el l-au auzit din nou vorbind cu acei îngeri care veniseră la el mai înainte cu şapte ani, când l-au chemat la Domnul. Acum îl mângâiau, vestindu-i că au venit să-l ia cu ei în Împărăția fericită a Domnului IIisus, pentru care a luptat şi a suferit.

Doamne IIisuse, Te rugăm, dăruieşte-i răsplata cea veşnică Sus în Raiul Tău, iar pe noi ajută-ne să urmăm pilda plină de credință și ascultare a fratelui Valer și a tuturor celor ce Te-au slujit până la jertfă ca el. Amin.

Slăvit să fie Domnul!