198. Sabia lui Damocles
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Acest Damocles era curteanul regelui Dionisie din Siracusa. Și era un om lingușitor, care nu-l mai slăbea pe rege din laude și fericiri.
Damocles! - zise într-o zi regele. Dacă tu mă crezi atât de fericit, hai să-ți dau ție câtva timp locul meu, să vezi cum te vei simți în el!
Și fu așezat Damocles în scaunul regelui, îmbrăcat în haină regală. Servitorii îl serveau cu tot felul de băuturi și desfătări. Și se veselea Damocles. Dar, privind întâmplător în sus, ce să vadă? Un lucru de groază. Deasupra capului său, atârna o sabie ascuțită, legată cu un singur păr de cal. Damocles s-a ridicat îngrozit să fugă și n-a voit să mai guste din băuturi și desfătări.
Atunci regele i-a zis:
Ei, vezi, Damocles, care este fericirea mea? Griji și primejdii amenință, clipă de clipă, tronul meu și, peste toate, mă amenință și pe mine sabia morții, care mă poate răpune în orice clipă.
Damocles a înțeles lecția. Să o înțelegem și noi! Sabia morții ne pândește și pe noi, clipă de clipă. Să ne apărăm contra ei cu singurul lucru cu care ne putem apăra: „Fiți totdeauna gata, căci nu știți ziua și ceasul!” (Mt 24, 42-44).
O, ce nebunie este a trăi în desfătări și păcate, când sabia morții stă veșnic deasupra capului nostru!