198. Sabia lui Damocles

Acest Damocles era curteanul regelui Dionisie din Siracusa. Şi era un om linguşitor, care nu-l mai slăbea pe rege din laude şi fericiri.

Damocles! - zise într-o zi regele. Dacă tu mă crezi atât de fericit, hai să-ţi dau ţie câtva timp locul meu, să vezi cum te vei simţi în el!

Şi fu aşezat Damocles în scaunul regelui, îmbrăcat în haină regală. Servitorii îl serveau cu tot felul de băuturi şi desfătări. Şi se veselea Damocles. Dar, privind întâmplător în sus, ce să vadă? Un lucru de groază. Deasupra capului său, atârna o sabie ascuţită, legată cu un singur păr de cal. Damocles s-a ridicat îngrozit să fugă şi n-a voit să mai guste din băuturi şi desfătări.

Atunci regele i-a zis:

Ei, vezi, Damocles, care este fericirea mea? Griji şi primejdii ameninţă, clipă de clipă, tronul meu şi, peste toate, mă ameninţă şi pe mine sabia morţii, care mă poate răpune în orice clipă.

Damocles a înţeles lecţia. Să o înţelegem şi noi! Sabia morţii ne pândeşte şi pe noi, clipă de clipă. Să ne apărăm contra ei cu singurul lucru cu care ne putem apăra: „Fiţi totdeauna gata, căci nu ştiţi ziua şi ceasul!” (Mt 24, 42-44).

O, ce nebunie este a trăi în desfătări şi păcate, când sabia morţii stă veşnic deasupra capului nostru!