221. Gheizerele - o icoană a rugăciunii
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Una dintre minunile naturii sunt și așa-numitele gheizere, de prin America. Sunt niște mici vulcani din care țâșnesc coloane de apă fierbinte.
Explicația acestor gheizere e simplă. Se vede în chipul de alături. În adâncul pământului, sunt goluri cu stânci fierbinți și apă. Apa se înfierbântă de la stânci, fierbe, face aburi, iar aburii o împing afară și o silesc să-și caute un răsufluș. Gheizerul este deci un fel de răsuflare a fierbințelii, a căldurii din adâncul pământului. El răsuflă de două-trei ori pe zi.
Aceste gheizere sunt o minunată icoană despre cum trebuie să fie rugăciunea noastră.
Rugăciunea cea adevărată trebuie să purceadă în chipul gheizerului. Ea trebuie să iasă din adâncul sufletului nostru. În adâncul nostru trebuie să fie o inimă fierbinte, un „prisos”, o căldură, un foc, un duh. Când ai prisosul acesta, el începe a fierbe; el își caută un răsufluș, o răsuflare. Această răsuflare este rugăciunea. Această răsuflare aruncă afară coloane de apă fierbinte; aruncă lacrimi fierbinți de căință. Această răsuflare îți dă și cuvintele potrivite cu care să te rogi.
Rugăciunea cea mântuitoare aceasta este: când lăuntrul tău fierbe, clocotește și pe urmă țâșnesc din el - ca dintr-un gheizer sufletesc - lacrimile cele fierbinți ale căinței.
Sufletul rugăciunii este căldura, este „prisosul”, este focul Duhului Sfânt.
Duhule Sfinte, învață-ne și ne ajută să ne rugăm cu putere!