221. Gheizerele - o icoană a rugăciunii
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Una dintre minunile naturii sunt şi aşa-numitele gheizere, de prin America. Sunt nişte mici vulcani din care ţâşnesc coloane de apă fierbinte.
Explicaţia acestor gheizere e simplă. Se vede în chipul de alături. În adâncul pământului, sunt goluri cu stânci fierbinţi şi apă. Apa se înfierbântă de la stânci, fierbe, face aburi, iar aburii o împing afară şi o silesc să-şi caute un răsufluş. Gheizerul este deci un fel de răsuflare a fierbinţelii, a căldurii din adâncul pământului. El răsuflă de două-trei ori pe zi.
Aceste gheizere sunt o minunată icoană despre cum trebuie să fie rugăciunea noastră.
Rugăciunea cea adevărată trebuie să purceadă în chipul gheizerului. Ea trebuie să iasă din adâncul sufletului nostru. În adâncul nostru trebuie să fie o inimă fierbinte, un „prisos”, o căldură, un foc, un duh. Când ai prisosul acesta, el începe a fierbe; el îşi caută un răsufluş, o răsuflare. Această răsuflare este rugăciunea. Această răsuflare aruncă afară coloane de apă fierbinte; aruncă lacrimi fierbinţi de căinţă. Această răsuflare îţi dă şi cuvintele potrivite cu care să te rogi.
Rugăciunea cea mântuitoare aceasta este: când lăuntrul tău fierbe, clocoteşte şi pe urmă ţâşnesc din el - ca dintr-un gheizer sufletesc - lacrimile cele fierbinţi ale căinţei.
Sufletul rugăciunii este căldura, este „prisosul”, este focul Duhului Sfânt.
Duhule Sfinte, învaţă-ne şi ne ajută să ne rugăm cu putere!