222. Bătrânul și stelele
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Despre un bătrân, am auzit că, la bătrânețe, slăbindu-i vederea, zicea către cei din jurul său: „Acum s-a mai schimbat lumea, dragii mei! Când eram eu mai tânăr, cerul era încărcat de stele, dar acum și stelele de pe cer s-au împuținat”.
În zadar îi spuneau oamenii că stelele sunt tot atâtea, numai vederea lui a slăbit, bătrânul ținea sus și tare că s-au împuținat stelele.
În chipul acesta sunt și cei care își închipuie că ei văd și sunt sănătoși cu ochii cei sufletești. În zadar le spui că ochii lor au slăbit; ei stăruie în păcatele lor. Astfel de orbi sunt mai greu de tămăduit decât cei orbi de tot. Despre Iisus nu ne spune nici o Evanghelie că ar fi tămăduit pe vreunul dintre fariseii și cărturarii cei orbi cu sufletul.