229. Orbul și lumânarea
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Într-o noapte foarte întunecoasă, un orb mergea pe drum, având pe umăr un ulcior plin cu apă şi ţinând în mână o lumânare aprinsă. Un tânăr îngâmfat, care-l întâlni, fu mirat văzând pe acest orb ce-şi lumina calea cu o lumânare.
Nerod ce eşti, - îi zise el - la ce-ţi foloseşte această lumânare? Noaptea precum şi ziua, întunericul ca şi lumina nu sunt acelaşi lucru pentru tine?
Ba da, - îi răspunse orbul - dar eu nu duc această lumânare pentru mine, ci pentru un îngâmfat ca tine, pentru ca să nu mă loveşti şi să-mi spargi ulciorul.