230. Gaura morții
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un om bogat, un boier, își făcuse casă nouă și frumoasă. La mutarea în casa cea nouă, boierul a ținut să facă un ospăț de bucurie prietenilor și cunoscuților săi.
Ca de obicei, la masă, prietenii l-au gratulat cu multe vorbe frumoase și laude măgulitoare. Dar, pe sfârșite, s-a ridicat unul mai din coada mesei și a grăit cam așa:
Frumos lucru ai făcut aici, prietene. Zidirea a ieșit cu bine în toate cele, dar, uite, a rămas o gaură în casa ta cea nouă.
Să astupi această gaură dacă vrei să fii pe deplin fericit!
Ce gaură? - întrebă stăpânul casei, mirat.
Gaura prin care va intra moartea după tine și prin care te va scoate din casa ta cea nouă - răspunse prietenul.
Creștine! Cititorule!... De locuiești în bordei sau palat, adu-ți aminte că gaura morții stă totdeauna deschisă în bordeiul tău sau în palatul tău!
„Privegheați și stați gata, că nu știți ziua și ceasul” când moartea va intra prin ea ca să vă ducă înaintea Dreptului Judecător!