246. Bogatul și pădurea
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
O întâmplare adevărată
O delegație de oameni săraci dintr-o parohie săracă se prezentă la un bogat care avea și păduri, să-i ceară ceva lemn gratuit, pentru a-și clădi și ei o bisericuță.
Proprietarul fiind tocmai la pădure, îl cercetaseră acolo.
Domnule, uite, am venit la dumneata pentru asta și asta. Vrem să ne facem și noi o bisericuță și, dacă Bunul Dumnezeu te-a dăruit cu o pădure așa de frumoasă, te rugăm și pe dumneata să ne ajuți cu ceva lemn... Noi suntem trimișii oamenilor din satul nostru să te rugăm pentru asta.
Nu vă dau nimic! - răspunse aspru bogatul. Pădurea se ține cu cheltuieli mari... Nu-i vreme acum de pomeni.
La acest răspuns, se desprinse dintre oameni un moș cărunt. Cu glas blajin, el zise:
Dragă domnule, dacă nu vrei să ne dai nimic, noi ne vom duce. Bunul Dumnezeu poate ne va da dintr-un alt loc. Dar, înainte de a pleca, eu vreau să te întreb o vorbă: care-i bradul dumitale din pădurea asta?
Ce brad?! - răspunse bogatul. Toată pădurea este a mea.
Va fi, dar când vei pleca din lumea aceasta vei lua cu dumneata de aici numai un brad... ba încă nici acela întreg, ci numai patru scânduri, cât îți va trebui pentru sicriu.
Și, cu aceste vorbe, oamenii plecară.
Era către seară. Ce s-a întâmplat în noaptea aceea nu se știe. Dar, dimineața, oamenii din satul cu rugarea primiră înștiințare din partea bogatului că pot veni să-și ia gratuit din pădure tot lemnul ce le trebuie pentru bisericuța lor.