246. Bogatul și pădurea
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
O întâmplare adevărată
O delegaţie de oameni săraci dintr-o parohie săracă se prezentă la un bogat care avea şi păduri, să-i ceară ceva lemn gratuit, pentru a-şi clădi şi ei o bisericuţă.
Proprietarul fiind tocmai la pădure, îl cercetaseră acolo.
Domnule, uite, am venit la dumneata pentru asta şi asta. Vrem să ne facem şi noi o bisericuţă şi, dacă Bunul Dumnezeu te-a dăruit cu o pădure aşa de frumoasă, te rugăm şi pe dumneata să ne ajuţi cu ceva lemn... Noi suntem trimişii oamenilor din satul nostru să te rugăm pentru asta.
Nu vă dau nimic! - răspunse aspru bogatul. Pădurea se ţine cu cheltuieli mari... Nu-i vreme acum de pomeni.
La acest răspuns, se desprinse dintre oameni un moş cărunt. Cu glas blajin, el zise:
Dragă domnule, dacă nu vrei să ne dai nimic, noi ne vom duce. Bunul Dumnezeu poate ne va da dintr-un alt loc. Dar, înainte de a pleca, eu vreau să te întreb o vorbă: care-i bradul dumitale din pădurea asta?
Ce brad?! - răspunse bogatul. Toată pădurea este a mea.
Va fi, dar când vei pleca din lumea aceasta vei lua cu dumneata de aici numai un brad... ba încă nici acela întreg, ci numai patru scânduri, cât îţi va trebui pentru sicriu.
Şi, cu aceste vorbe, oamenii plecară.
Era către seară. Ce s-a întâmplat în noaptea aceea nu se ştie. Dar, dimineaţa, oamenii din satul cu rugarea primiră înştiinţare din partea bogatului că pot veni să-şi ia gratuit din pădure tot lemnul ce le trebuie pentru bisericuţa lor.