283. Prețul bancnotei
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un slab de credinţă îl tot îmblătea (bătea la cap) pe un credincios, spunând că el nu poate crede cum pâinea şi vinul se prefac - prin Taina Împărtăşirii - în Trupul şi Sângele Domnului.
Atunci credinciosul îi zice:
Te rog, aprinde un chibrit!
Iată, l-am aprins.
Într-asta, credinciosul scoase din buzunar o hârtie (o bancnotă) de o mie şi i-o întinse, zicându-i:
Te rog, aprinde acum hârtia aceasta!
Cum? Să aprind o hârtie de o mie?... Asta nu se poate! Hârtia asta e o hârtie de mare preţ!...
Ei, vezi, dragul meu? - zise credinciosul. Hârtia aceasta este o hârtie ca orice hârtie; nu valorează în sine nici doi bani; tu însă crezi în preţul ce-i scris pe ea, dar nu vrei să crezi în preţul cel nepreţuit ce-l are pâinea şi vinul din Sfânta Cuminecătură. Şi acolo este o simplă pâine şi un simplu vin, dar ele capătă, prin Taina Sfintei Împărtăşiri, un preţ nepreţuit, iar acest preţ „l-a scris” pe ele Însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când a binecuvântat pâinea şi vinul, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu!... Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu!... Aceasta să faceţi spre amintirea Mea!” (Lc 22, 19-20).
Potrivit răspuns! Cu adevărat, cred oamenii în atâtea şi atâtea lucruri lumeşti, dar, în cele sufleteşti, diavolul îi îndeamnă să se îndoiască şi să nu creadă.