303. Struțul, găina și vulturul
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Trei păsări zburătoare: struțul, găina, vulturul; dar câtă deosebire este în zborul lor!
Struțul are aripi, dar nu zboară niciodată cu ele pe sus. Le folosește numai ca să-și asprească mersul.
Găina zboară și ea, dar numai din când în când; și numai zboruri mici și scurte. Zboară peste garduri.
Pe când vulturul zboară veșnic la înălțime. Îi place înălțimea cerului. Cu aripile se ridică mereu spre înălțimile cerului.
Așa sunt și rugăciunile oamenilor. Sunt oameni, în chipul struțului, care nu folosesc niciodată aripile rugăciunii. Au „aripi”, dar nu „zboară”. Cu aripile rugăciunii nu se ridică niciodată spre cer, spre Dumnezeu. Nu cunosc măreția desprinderii noastre de pământ prin zborul rugăciunii.
Sunt apoi alții, în chipul găinii, care folosesc din când în când „aripile” rugăciunii. Fac însă numai „zboruri” mici și scurte. Se roagă fără să se desprindă prea mult de „pământ”. Se roagă din obicei, fără să se ridice din lume, fără să iasă din lume.
Cei care se roagă cu adevărat sunt în chipul vulturului. Se roagă cu putere. Când își desfac „aripile”, se desprind cu totul de pământ și se ridică în slăvile cerești. Le place - ca și vulturului - măreția înălțării spre cele cerești. Cu aripile rugăciunii ies mereu din lume și se ridică în slăvile unde lumea și pământul nu ne mai pot urmări.
Așa te rogi tu? Cum te rogi tu?