307. Elefantul furios și mielul

Elefantul este un animal uriaş, cu o putere uriaşă. Pe spatele lui poate purta care întregi de povară. Iar cu trompa lui îl poate arunca pe om, ca pe o minge.

Cât de grozav trebuie să fie un astfel de animal când se înfurie! Şi cât de primejdios!

Şi totuşi un elefant furios se poate domoli foarte uşor, datorită unei însuşiri foarte ciudate pe care o are în firea lui. Când se înfurie elefantul, stăpânul lui îi arată un miel. La vederea unui mieluşel, elefantul - oricât de furios ar fi - îndată îşi pierde furia şi se domoleşte.

Ce pildă minunată ne poate fi nouă, creştinilor, acest lucru! Şi noi avem clipe de mânie. E în sângele nostru acest rău. Dar avem şi noi un leac pentru acest rău. Avem şi noi un „Mieluşel”, spre Care, privind, îndată putem pierde - şi trebuie să pierdem - orice furie şi mânie. Acesta este Mielul lui Dumnezeu, Care a fost junghiat şi a murit pentru noi şi mântuirea noastră.

De câte ori ne fură ispita mâniei, să privim spre Cel Care „ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus” (Is 53, 7). Un creştin adevărat nu cunoaşte mânia. O pierde îndată ce priveşte la „Mielul” cel Ceresc.