321. Când omul își caută o mireasă

Când omul își caută mireasă, e lucru știut că are multe pretenții. Îi trebuie o mireasă care să fie frumoasă, să fie bogată, să fie sănătoasă, să fie din familie bună, să aibă purtări curate etc. Adică, cât mai multă zestre materială și sufletească.

Dar, când Mirele cel Ceresc (Iisus Hristos) Își caută o „mireasă” (mântuirea unui suflet), lucrurile se petrec tocmai dimpotrivă: Mirele cel Ceresc caută o mireasă săracă, urâtă, bolnavă, necurată chiar (în virtutea cuvintelor Lui „că n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință; că n-au trebuință cei sănătoși de doctor, ci cei bolnavi”) (Mt 9, 13).

Dar, după această „logodnă” sfântă, Mirele cel Ceresc îndată își îmbogățește „mireasa”; o îmbracă în „haină albă”, o înfrumusețează și o încarcă de zestre scumpă.

Dragă cititorule! O astfel de „mireasă” a Mirelui Ceresc trebuie să fii și tu! Și să știi, iubitul meu, că Mirele nu-ți cere nici o altă zestre decât păcatele tale și lacrimile tale.

„Zestrea” pe care o cere Mirele cel Ceresc de la noi este zestrea cu care s-a întors fiul cel pierdut acasă și zestrea cu care Magdalena stătea la picioarele Domnului: căința noastră și lacrimile noastre. Dar, în schimb, o dată „logodiți” cu Mirele cel Ceresc, El ne dă o zestre mai de preț decât toate bogățiile acestei lumi.

Și să nu uităm nici de zestrea ce li s-a cerut celor zece fecioare, în noaptea nunții! Candelele noastre să fie veșnic aprinse cu untdelemnul rugăciunii și privegherii!