321. Când omul își caută o mireasă

Când omul îşi caută mireasă, e lucru ştiut că are multe pretenţii. Îi trebuie o mireasă care să fie frumoasă, să fie bogată, să fie sănătoasă, să fie din familie bună, să aibă purtări curate etc. Adică, cât mai multă zestre materială şi sufletească.

Dar, când Mirele cel Ceresc (Iisus Hristos) Îşi caută o „mireasă” (mântuirea unui suflet), lucrurile se petrec tocmai dimpotrivă: Mirele cel Ceresc caută o mireasă săracă, urâtă, bolnavă, necurată chiar (în virtutea cuvintelor Lui „că n-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă; că n-au trebuinţă cei sănătoşi de doctor, ci cei bolnavi”) (Mt 9, 13).

Dar, după această „logodnă” sfântă, Mirele cel Ceresc îndată îşi îmbogăţeşte „mireasa”; o îmbracă în „haină albă”, o înfrumuseţează şi o încarcă de zestre scumpă.

Dragă cititorule! O astfel de „mireasă” a Mirelui Ceresc trebuie să fii şi tu! Şi să ştii, iubitul meu, că Mirele nu-ţi cere nici o altă zestre decât păcatele tale şi lacrimile tale.

„Zestrea” pe care o cere Mirele cel Ceresc de la noi este zestrea cu care s-a întors fiul cel pierdut acasă şi zestrea cu care Magdalena stătea la picioarele Domnului: căinţa noastră şi lacrimile noastre. Dar, în schimb, o dată „logodiţi” cu Mirele cel Ceresc, El ne dă o zestre mai de preţ decât toate bogăţiile acestei lumi.

Şi să nu uităm nici de zestrea ce li s-a cerut celor zece fecioare, în noaptea nunţii! Candelele noastre să fie veşnic aprinse cu untdelemnul rugăciunii şi privegherii!