322. Păsări într-un muzeu
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Mai zilele trecute am cercetat un muzeu cu fel de fel de animale și păsări împăiate.
În secția păsărilor ți se părea că ești într-un codru. Uite vulturul, cu aripile întinse, stând parcă gata să zboare! Uite mierla, cu ciocul deschis, gata să cânte! Lebăda parcă plutește pe apă, iar cocostârcul parcă pândește o broască. În toate părțile, fel de fel de păsări, ce stau parcă gata-gata să-și ia zborul.
Dar, vai! Lumea aceasta de păsări era o lume moartă; păsările aveau numai chip de viață, dar aievea erau moarte. Nu era viață în ele (erau umplute cu paie).
Eu m-am gândit în mine că așa sunt și creștinii fără darul și harul cel de viață dătător al Duhului Sfânt. Țin oamenii anumite datini, poartă nume frumoase de sfinți, dar în faptele lor sunt păgâni. Cu viața cea sufletească sunt un fel de morți, pentru că „nu este Duh în gura lor”, în inima lor și viața lor.