322. Păsări într-un muzeu
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Mai zilele trecute am cercetat un muzeu cu fel de fel de animale şi păsări împăiate.
În secţia păsărilor ţi se părea că eşti într-un codru. Uite vulturul, cu aripile întinse, stând parcă gata să zboare! Uite mierla, cu ciocul deschis, gata să cânte! Lebăda parcă pluteşte pe apă, iar cocostârcul parcă pândeşte o broască. În toate părţile, fel de fel de păsări, ce stau parcă gata-gata să-şi ia zborul.
Dar, vai! Lumea aceasta de păsări era o lume moartă; păsările aveau numai chip de viaţă, dar aievea erau moarte. Nu era viaţă în ele (erau umplute cu paie).
Eu m-am gândit în mine că aşa sunt şi creştinii fără darul şi harul cel de viaţă dătător al Duhului Sfânt. Ţin oamenii anumite datini, poartă nume frumoase de sfinţi, dar în faptele lor sunt păgâni. Cu viaţa cea sufletească sunt un fel de morţi, pentru că „nu este Duh în gura lor”, în inima lor şi viaţa lor.