324. Cele două cizme
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Din timpul marelui război, de pe frontul italian, un ofițer îmi spunea o întâmplare cu mult înțeles sufletesc:
Oștile austro-ungare stăteau într-un loc față în față cu oștile italiene, între ele fiind numai o mică distanță.
Soldații austro-ungari se gândiră să facă o glumă de batjocură la adresa italienilor. Cum Italia, pe hartă, are forma unei cizme, soldații luară o cizmă și, umplând-o cu fel de fel de murdării, o aruncară în tranșeele italienilor.
La asta, italienii răspunseră cu un răspuns foarte potrivit și frumos. Luând și ei o cizmă nouă, o umplură cu portocale, smochine, lămâi și alte bunătăți care se fac în țara cea dulce a Italiei. Legară apoi de cizmă o țidulă pe care era scris: „Fiecare dă ce poate și ce are” - și o aruncară în tranșeele austroungare de unde li se aruncase batjocura.
Își poate închipui oricine ce efect a avut acest potrivit răspuns. Batjocoritorii rămaseră rușinați și, desigur, n-au mai aruncat cu murdării în tranșeele italienilor.
Pilda italienilor ne poate fi de învățătură și nouă, tuturor creștinilor. Ce bine ar fi dacă și creștinii tot așa ar răspunde la batjocurile și hulele ce vin asupra lor! Când li se aruncă câte o „cizmă” cu batjocuri și hule, ei să răspundă cu altă „cizmă” plină de roadele cele dulci ale dragostei și iertării creștine, dându-li-se, și prin asta, celorlalți să înțeleagă că „fiecare dă ce are și ce poate”. În acest înțeles zicea și Mântuitorul să aruncăm cu pâine, ca răspuns celor ce aruncă după noi cu pietre.
Aceasta nu e numai o răbdare, ci e și o biruință a Evangheliei. Pe cel rău doar cu nimic nu-l poți aduce la Mântuitorul, decât aruncând după el - ca un răspuns la gunoaiele lui - cu pâinea cea dulce a dragostei evanghelice.
Să punem pe sufletul nostru acest lucru și noi, ostașii Domnului! „Cizma” italienilor să o folosim și noi pe tot locul!