325. Sfatul lupilor
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Cică, odată, lupii au ținut sfat mare despre cum să-i atace pe vrăjmașii lor, pe câini.
Spre acest scop au ales dintre ei un lup spion, care să iasă mai întâi printre câini, să afle și să știricească cât de tari sunt vrăjmașii lor.
Reîntorcându-se lupul-spion din misiunea sa, toată gloata lupilor aștepta cu gura căscată ce le va spune trimisul lor. În atenția încordată a tuturor lupilor, cel reîntors astfel grăi:
„Fraților! Am umblat cu bine pe unde m-ați trimis. Cuvântul meu cel dintâi este: nu vă temeți! Vrăjmașii noștri câini nici pe departe nu sunt așa de tari cum credeam noi. E adevărat, pe unde am umblat am văzut mulțime mare de câini, dar am băgat de seamă că din câinii aceștia, numai cei ce stau legați sunt pentru noi primejdioși. Însă cei mai mulți dintre câini erau de cei nelegați și umblau haimana.
Apoi, am băgat de seamă că între câini sunt o mulțime de soiuri; nici nu le-am putut însemna pe toate, dar cele mai multe soiuri sunt câini dintre aceia care mai mult latră decât mușcă.
A treia, vă spun un lucru de o bucurie și mai mare. Am băgat de seamă cum câinii se înșfăcau și se mușcau mai mult unii pe alții, decât să umble după lupi. Ei se urăsc unul pe altul din toată inima și, de câte ori pot, se mușcă cumplit unii pe alții. Ei își ascut parcă dinții mai mult unii contra altora decât contra noastră!”...
Astfel grăi trimisul lupilor, iar gloata erupse în strigăte de bucurie: „Trăiască!”.
Sfatul lupilor cică ar fi sfatul diavolilor. Iar vrăjmașii lor, câinii, cică ar fi creștinii, care însă nu prezintă nici o primejdie pentru lupii-diavoli, din moment ce nu stau legați în poruncile Evangheliei, ci umblă haimana după poftele lor; mai mult latră decât mușcă. Și, pe lângă asta, mai mult se înșfacă și se mușcă unii pe alții, decât să-l muște pe diavol. Își ascut dinții mai mult unii contra altora, decât contra lupilor-diavoli.