325. Sfatul lupilor
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Cică, odată, lupii au ţinut sfat mare despre cum să-i atace pe vrăjmaşii lor, pe câini.
Spre acest scop au ales dintre ei un lup spion, care să iasă mai întâi printre câini, să afle şi să ştiricească cât de tari sunt vrăjmaşii lor.
Reîntorcându-se lupul-spion din misiunea sa, toată gloata lupilor aştepta cu gura căscată ce le va spune trimisul lor. În atenţia încordată a tuturor lupilor, cel reîntors astfel grăi:
„Fraţilor! Am umblat cu bine pe unde m-aţi trimis. Cuvântul meu cel dintâi este: nu vă temeţi! Vrăjmaşii noştri câini nici pe departe nu sunt aşa de tari cum credeam noi. E adevărat, pe unde am umblat am văzut mulţime mare de câini, dar am băgat de seamă că din câinii aceştia, numai cei ce stau legaţi sunt pentru noi primejdioşi. Însă cei mai mulţi dintre câini erau de cei nelegaţi şi umblau haimana.
Apoi, am băgat de seamă că între câini sunt o mulţime de soiuri; nici nu le-am putut însemna pe toate, dar cele mai multe soiuri sunt câini dintre aceia care mai mult latră decât muşcă.
A treia, vă spun un lucru de o bucurie şi mai mare. Am băgat de seamă cum câinii se înşfăcau şi se muşcau mai mult unii pe alţii, decât să umble după lupi. Ei se urăsc unul pe altul din toată inima şi, de câte ori pot, se muşcă cumplit unii pe alţii. Ei îşi ascut parcă dinţii mai mult unii contra altora decât contra noastră!”...
Astfel grăi trimisul lupilor, iar gloata erupse în strigăte de bucurie: „Trăiască!”.
Sfatul lupilor cică ar fi sfatul diavolilor. Iar vrăjmaşii lor, câinii, cică ar fi creştinii, care însă nu prezintă nici o primejdie pentru lupii-diavoli, din moment ce nu stau legaţi în poruncile Evangheliei, ci umblă haimana după poftele lor; mai mult latră decât muşcă. Şi, pe lângă asta, mai mult se înşfacă şi se muşcă unii pe alţii, decât să-l muşte pe diavol. Îşi ascut dinţii mai mult unii contra altora, decât contra lupilor-diavoli.