326. Şi-a uitat copilul în foc

Într-un sat bântuit de foc, s-a întâmplat că o femeie şi-a tot cărat ce avea prin casă, iar copilul din leagăn l-a uitat în casa ce ardea. S-a grăbit să-şi scoată mai întâi banii, hainele, vasele şi alte cele, dar copilul şi l-a uitat, şi, pe când şi-a adus aminte de el, era prea târziu.

Întocmai aşa fac cei mai mulţi creştini şi cu sufletul lor. Tot aleargă omul în sus şi în jos, tot hurducă, tot strânge, dar sufletul şi-l uită şi îl lasă în focul păcatelor şi al pieirii veşnice. Cei mai mulţi numai pe patul de moarte se trezesc că şi-au uitat sufletul, dar atunci e prea târziu.

Cititorule! Nu cumva ţi-ai uitat şi tu sufletul în focul păcatelor?