360. Cum să descuiem inimile?

Mare necaz când nu găseşti cheia cea potrivită de la ceva! Stai în faţa unei uşi şi nu poţi face nimic.

Aşa e şi cu inima noastră. De atâtea ori e şi ea „încuiată” şi nu găsim „cheia” cea potrivită pentru descuierea ei. Această cheie se află în mâna Domnului. El nu greşeşte niciodată „cheia”. Întrebarea este însă: Îl lăsăm noi să ne descuie inima şi să intre în ea?

Pe cei care L-au primit pe Domnul, pe aceştia El îi foloseşte pentru a descuia prin ei şi inima altora. Dar nu e uşor acest lucru. Oamenii sunt de diferite firi. Trebuie să încerci multe „chei” până afli pe cea „potrivită”. Îţi trebuie răbdare, multă răbdare. Dar, mai presus de toate, pentru a „descuia” inimi pentru Domnul îţi trebuie dragoste. Cu mustrări grele şi vorbe aspre, niciodată nu poţi descuia inimi. Cu lovituri de ciocan şi cu tunetele şi fulgerele ameninţărilor pentru păcat, cu greu vei putea descuia atare inimă.

Pentru lucrul acesta, foloseşte cheia dragostei! Iubeşte-l din tot sufletul tău pe cel căzut şi fă-l să simtă dragostea ta de a-l aduce la Domnul!

Iubire, iubire, iubire - împreunată cu răbdare, cu îndelungă răbdare şi cu smerenie şi stăruinţă - iată cheia care se potriveşte la orice inimă încuiată.