367. Umbra măgarului

Un predicator se silea odată să trezească în popor dragoste şi râvnă pentru lucrul mântuirii sufleteşti. Însă, la râvna lui, poporul răspundea cu căscături şi semne de plictiseală.

Atunci, predicatorul începu, în mijlocul predicii, o poveste. „Cică, odată, un călător a închiriat de la un cioban un măgar. Pe drum, fiind cald, călătorul făcu popas şi, neavând alt loc, se adăposti la umbra măgarului.

N-ai drept să foloseşti umbra măgarului meu! - zise atunci ciobanul. Eu ţi-am arendat numai măgarul, nu însă şi umbra lui. Umbra e a mea!...

Din vorbă în vorbă, lucrul ajunse la ceartă şi pe urmă la judecată. Lumea se umplu de faima acestui proces; toţi aşteptau cu gura căscată să vadă ce se va alege...

Cu gura căscată aşteptau şi ascultătorii predicatorului, să audă ce s-a întâmplat cu umbra măgarului. Povestea îi trezise din somnul nepăsării. Însă predicatorul deodată se opri în loc cu povestea şi continuă cu predica. Treaba asta îi nelinişti pe oameni; ei aşteptau să audă ce s-a ales cu umbra măgarului. Atunci predicatorul le zise:

Vedeţi, dragii mei? O poveste mincinoasă v-a trezit din somn; o ascultaţi cu încordare. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ba... Umbra unui măgar vă interesează mai mult decât Împărăţia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletului vostru...

Este aceasta o istorie ce se întâmplă şi în zilele noastre. Ascultă oamenii şi citesc cu drag tot felul de minciuni şi lucruri lumeşti, dar când e vorba de cele sufleteşti le vine somn, le vine silă şi greaţă.