366. Bufnița (cucuveaua) vede numai noaptea
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Bufnița e un admirabil chip al orbiei sufletești. Ea are ochi mari, luminoși, curați, dar vede cu ei numai noaptea. Lumina zilei pentru ea este întuneric, iar întunericul este lumină.
Bufnița urăște lumina; ea nu poate suferi lumina; pe ea o supără lumina. Ea iubește întunericul; puterea ei de mișcare este întunericul. Așa sunt și cei orbiți de patimă și fărădelegi: niște orbi cu sufletul. Pentru ei „întunericul este lumină, iar lumina întuneric” (Is 5, 20). Ei n-au ochi și vedere pentru cele sufletești. Ochi au, dar nu văd.
Bufnița e și chipul diavolului.
Ea are putere numai la întuneric. Așa și diavolul are putere numai la întuneric și numai asupra celor care umblă în întuneric.
„Eu sunt lumina lumii - zicea Iisus - tot cel care vine după Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (In 8, 12). Iar, de altă parte, despre Satana se spune că „stăpânește în întunericul acestei lumi” (Efes 6, 12). Adică, vedeți? Sunt două lumi: o lume de lumină sufletească și alta de întuneric sufletesc. Cei care trăiesc în lumea și lumina cea sufletească a Mântuitorului n-au nici o teamă de diavol. Diavolul n-are nici o putere asupra lor; diavolul are putere numai asupra celor care trăiesc în întuneric.
Vai de păsările ce zboară și umblă noaptea prin întuneric! Bufnița se ospătează din carnea lor. Vai de cei ce umblă în întunericul păcatelor!
Tu, cititorule, între care ești?