366. Bufnița (cucuveaua) vede numai noaptea
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Bufniţa e un admirabil chip al orbiei sufleteşti. Ea are ochi mari, luminoşi, curaţi, dar vede cu ei numai noaptea. Lumina zilei pentru ea este întuneric, iar întunericul este lumină.
Bufniţa urăşte lumina; ea nu poate suferi lumina; pe ea o supără lumina. Ea iubeşte întunericul; puterea ei de mişcare este întunericul. Aşa sunt şi cei orbiţi de patimă şi fărădelegi: nişte orbi cu sufletul. Pentru ei „întunericul este lumină, iar lumina întuneric” (Is 5, 20). Ei n-au ochi şi vedere pentru cele sufleteşti. Ochi au, dar nu văd.
Bufniţa e şi chipul diavolului.
Ea are putere numai la întuneric. Aşa şi diavolul are putere numai la întuneric şi numai asupra celor care umblă în întuneric.
„Eu sunt lumina lumii - zicea Iisus - tot cel care vine după Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (In 8, 12). Iar, de altă parte, despre Satana se spune că „stăpâneşte în întunericul acestei lumi” (Efes 6, 12). Adică, vedeţi? Sunt două lumi: o lume de lumină sufletească şi alta de întuneric sufletesc. Cei care trăiesc în lumea şi lumina cea sufletească a Mântuitorului n-au nici o teamă de diavol. Diavolul n-are nici o putere asupra lor; diavolul are putere numai asupra celor care trăiesc în întuneric.
Vai de păsările ce zboară şi umblă noaptea prin întuneric! Bufniţa se ospătează din carnea lor. Vai de cei ce umblă în întunericul păcatelor!
Tu, cititorule, între care eşti?