390. Cum a descoperit Columb America

America a fost descoperită de spaniolul Columb. Această descoperire este plină de un adânc înţeles sufletesc. Columb s-a frământat o viaţă întreagă cu gândul şi credinţa că înspre apus de patria sa, în largul apelor, trebuie să mai fie o lume, nouă.

În cumpăna acestei credinţe a pus totul: şi-a pus averea pentru construire de bărci... şi-a pus tihna vieţii... şi-a pus viaţa!

Primele încercări n-au dat însă rezultat. Columb s-a întors fără să fi aflat lumea cea nouă. Lumea râdea de el ca de unul care şi-a mâncat banii şi averea „visând o lume nouă”.

Dar, în sfârşit, după lungi şi mari greutăţi, bărcile lui Columb descălecară pe ţărmul lumii celei noi. Istoria ne spune că, în clipele descălecării, Columb - un om credincios - a coborât cu oamenii lui din bărci, ţinând în mâini steaguri religioase, iar când a atins pământul, Columb a îngenuncheat, zicând: „În numele Domnului şi Mântuitorului meu, Iisus Hristos, te iau în stăpânire, noua mea patrie!”.

Aşa e şi cu Patria noastră cea Cerească. Ca şi Columb, trebuie să trăim şi noi o viaţă întreagă frământaţi de credinţa şi de dorul că Sus, în Cer, avem o Patrie nouă, o lume nouă, pe care trebuie să le cucerim şi dobândim. Columb a pus în cumpănă totul pentru dobândirea lumii celei noi. Aşa trebuie să facem şi noi. Avere, bani, tihnă, desfătări, plăceri trecătoare... totul trebuie să jertfim pentru Patria cea Cerească.

Iar lupta aceasta o purtăm în numele lui Iisus cel Răstignit pe Cruce, Care ne dă garanţia şi siguranţa că lupta noastră se va găta cu biruinţă: vom intra pe urmă în Ţara Făgăduinţei.

Scumpii mei fraţi ostaşi! Şi noi suntem într-o luptă grea pentru Patria cea Cerească. Dar ce fericiţi vom fi în clipa când, după o viaţă întreagă de lupte şi suferinţe, vom descăleca şi noi pe ţărmul Patriei Cereşti! În clipele acelea, vom zice şi noi, ca şi Columb: „În numele Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, te luăm în primire, noua noastră Patrie!”.

Ajută-ne, Doamne, să ne întâlnim cu toţii Acolo!