392. Corabia lui Noe și măgarul

Într-o strânsură de oameni, se vorbea ceva în legătură cu potopul şi corabia lui Noe. Se discuta acolo despre cele ce scria Calendarul foii «Lumina Satelor» din anul 1929, despre corabia lui Noe şi cutremurul din Balcani.

Un tânăr ce umblase prin şcoli şi se ţinea „învăţat” mare lua în zeflemea cele spuse în Biblie despre corabia lui Noe.

Eu - zicea tânărul - ca om de şcoală şi carte, nu mai pot crede azi în astfel de basme... Cum oare ar fi putut încăpea toate dobitoacele într-o barcă lungă de trei sute de coţi şi lată de cincizeci de coţi?... Şi, pe deasupra, şi mâncare pentru ele.

Să creadă cine poate astfel de basme!

Atunci, ridicându-se, un bătrân credincios astfel grăi:

Dragii mei, eu am auzit o istorie pe care o povestea moşul meu şi spunea că a auzit-o şi el din alţi bătrâni.

Cică atunci când începuseră ploile potopului, Noe a poruncit dobitoacelor să intre în corabie. A strigat pe cămila de la sud: „Cămilă, intră în corabie!”; şi cămila îndată a intrat. A strigat pe ursul de la nord: „Ursule, intră în corabie!”; şi ursul îndată a intrat. A strigat pe elefant şi elefantul îndată a intrat.

Într-o vreme, iată, vine şi măgarul. Noe îi strigă şi lui: „Măgarule, intră în corabie!”. Dar măgarul s-a oprit cu mirare în uşa corabiei, zicând: „Ce înseamnă această barcă?... Uite, e numai de trei sute de paşi de lungă şi de cincizeci de lată şi Noe vrea să ne strângă aici în ea pe toate dobitoacele; ba încă şi mâncare să ne pună. Cămila, ursul, elefantul şi celelalte animale au intrat pentru că sunt dobitoace proaste şi nu-şi dau seama despre ce fac... Însă eu, care am studiat prin şcoli şi am învăţătură multă, nu pot să cred într-un astfel de lucru imposibil...”. Astfel judecându-se, măgarul zăbovea să intre în corabie.

Atunci, ridicându-se, Noe îi strigă: „Măgarule! Aici nu-i vreme de ocoşelile tale; marş înăuntru!”. Şi, apucându-l Noe de urechi, îi trase una bună, mai omenindu-l şi peste spate cu un băţ. Şi a intrat măgarul în corabie şi a aflat şi el loc, împreună cu toate dobitoacele.

Te rog să nu mă vatămi! - grăi atunci tânărul cel „învăţat”, între râsetele oamenilor. Şi, de atunci, nu s-a mai apucat să combată cele spuse în Biblie.