392. Corabia lui Noe și măgarul
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Într-o strânsură de oameni, se vorbea ceva în legătură cu potopul și corabia lui Noe. Se discuta acolo despre cele ce scria Calendarul foii «Lumina Satelor» din anul 1929, despre corabia lui Noe și cutremurul din Balcani.
Un tânăr ce umblase prin școli și se ținea „învățat” mare lua în zeflemea cele spuse în Biblie despre corabia lui Noe.
Eu - zicea tânărul - ca om de școală și carte, nu mai pot crede azi în astfel de basme... Cum oare ar fi putut încăpea toate dobitoacele într-o barcă lungă de trei sute de coți și lată de cincizeci de coți?... Și, pe deasupra, și mâncare pentru ele.
Să creadă cine poate astfel de basme!
Atunci, ridicându-se, un bătrân credincios astfel grăi:
Dragii mei, eu am auzit o istorie pe care o povestea moșul meu și spunea că a auzit-o și el din alți bătrâni.
Cică atunci când începuseră ploile potopului, Noe a poruncit dobitoacelor să intre în corabie. A strigat pe cămila de la sud: „Cămilă, intră în corabie!”; și cămila îndată a intrat. A strigat pe ursul de la nord: „Ursule, intră în corabie!”; și ursul îndată a intrat. A strigat pe elefant și elefantul îndată a intrat.
Într-o vreme, iată, vine și măgarul. Noe îi strigă și lui: „Măgarule, intră în corabie!”. Dar măgarul s-a oprit cu mirare în ușa corabiei, zicând: „Ce înseamnă această barcă?... Uite, e numai de trei sute de pași de lungă și de cincizeci de lată și Noe vrea să ne strângă aici în ea pe toate dobitoacele; ba încă și mâncare să ne pună. Cămila, ursul, elefantul și celelalte animale au intrat pentru că sunt dobitoace proaste și nu-și dau seama despre ce fac... Însă eu, care am studiat prin școli și am învățătură multă, nu pot să cred într-un astfel de lucru imposibil...”. Astfel judecându-se, măgarul zăbovea să intre în corabie.
Atunci, ridicându-se, Noe îi strigă: „Măgarule! Aici nu-i vreme de ocoșelile tale; marș înăuntru!”. Și, apucându-l Noe de urechi, îi trase una bună, mai omenindu-l și peste spate cu un băț. Și a intrat măgarul în corabie și a aflat și el loc, împreună cu toate dobitoacele.
Te rog să nu mă vatămi! - grăi atunci tânărul cel „învățat”, între râsetele oamenilor. Și, de atunci, nu s-a mai apucat să combată cele spuse în Biblie.