420. Hercules și grajdul lui Augias

Despre Hercules ne spun vechile povești grecești că a făcut douăsprezece fapte de vitejie. A zecea a fost aceasta: Regele epeilor, Augias, avea un grajd cu trei mii de vite, dar, de treizeci de ani, nu curățase gunoiul din el. L-a dat lui Hercules să-l curețe într-o singură zi.

Ce a făcut Hercules? În apropiere, curgeau două râuri. El a îndreptat curgerea lor spre grajduri, a făcut o spărtură mare în pereți, a slobozit înăuntru valurile apelor și grajdul îndată s-a curățat.

Iată o istorie plină de înțeles și pentru viața noastră cea sufletească!

Rău avem și noi destul în noi. De atâtea ori s-a făcut și viața noastră un adevărat „grajd” cu „gunoi” de păcate strâns de ani de zile.

Iar acest rău din noi, acest „grajd” din noi, nu-l vom putea curăța niciodată cu puterile proprii. Orice am face, oricât neam opinti, e totul în zadar. „Grajdul” din noi, „gunoiul” din noi se va curăța numai când vom slobozi peste el râul Evangheliei. Numai valurile „apelor vii”, care curg din Crucea Golgotei, vor putea curăța „gunoiul” din noi.

Și așa este și cu stările din lume. E plină lumea de azi de răul fărădelegilor și stricăciunilor sufletești! Iar îndreptarea nu va veni, până nu va porni să curgă prin lume „râul” cel mare al Evangheliei.

Râul Evangheliei curge departe de viața popoarelor de azi. Ceea ce se cheamă azi creștinism este o albie goală, uscată și secată. Râul Evangheliei trebuie atras în albia aceasta. Râul Evangheliei trebuie slobozit în deșertul vieții de azi.

Stările din lume și din țara noastră se vor îndrepta numai când se vor slobozi peste ele valurile „apelor vii” care curg din Crucea Golgotei.

Pentru aceste „valuri” luptăm și noi cu Oastea Domnului.