420. Hercules și grajdul lui Augias

Despre Hercules ne spun vechile poveşti greceşti că a făcut douăsprezece fapte de vitejie. A zecea a fost aceasta: Regele epeilor, Augias, avea un grajd cu trei mii de vite, dar, de treizeci de ani, nu curăţase gunoiul din el. L-a dat lui Hercules să-l cureţe într-o singură zi.

Ce a făcut Hercules? În apropiere, curgeau două râuri. El a îndreptat curgerea lor spre grajduri, a făcut o spărtură mare în pereţi, a slobozit înăuntru valurile apelor şi grajdul îndată s-a curăţat.

Iată o istorie plină de înţeles şi pentru viaţa noastră cea sufletească!

Rău avem şi noi destul în noi. De atâtea ori s-a făcut şi viaţa noastră un adevărat „grajd” cu „gunoi” de păcate strâns de ani de zile.

Iar acest rău din noi, acest „grajd” din noi, nu-l vom putea curăţa niciodată cu puterile proprii. Orice am face, oricât neam opinti, e totul în zadar. „Grajdul” din noi, „gunoiul” din noi se va curăţa numai când vom slobozi peste el râul Evangheliei. Numai valurile „apelor vii”, care curg din Crucea Golgotei, vor putea curăţa „gunoiul” din noi.

Şi aşa este şi cu stările din lume. E plină lumea de azi de răul fărădelegilor şi stricăciunilor sufleteşti! Iar îndreptarea nu va veni, până nu va porni să curgă prin lume „râul” cel mare al Evangheliei.

Râul Evangheliei curge departe de viaţa popoarelor de azi. Ceea ce se cheamă azi creştinism este o albie goală, uscată şi secată. Râul Evangheliei trebuie atras în albia aceasta. Râul Evangheliei trebuie slobozit în deşertul vieţii de azi.

Stările din lume şi din ţara noastră se vor îndrepta numai când se vor slobozi peste ele valurile „apelor vii” care curg din Crucea Golgotei.

Pentru aceste „valuri” luptăm şi noi cu Oastea Domnului.