425. Sfârșitul groaznic al unui vânător
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Viața multor oameni e în chipul unui vânător din Tibet, care avu un groaznic sfârșit.
Aflându-se într-o pădure, pe marginea unui râu, văzu un fagure de miere, sus, pe creanga unui pom de la marginea unei ape; și se urcă îndată să-l ia. El nu bănuia că, în acea clipă, viața lui era amenințată din trei părți deodată și că el era, întradevăr, în ghearele morții. Sub copac, în apă, îl aștepta cu gura căscată un crocodil, gata să-l înghită. La spatele lui, o haită de lupi sta la pândă; iar rădăcinile copacului erau roase de viermi.
Ce se întâmplă? Copacul, dezrădăcinat, se prăbuși în apă și vânătorul căzu pradă crocodilului.
Tot așa, sufletul, legat de trupul cel muritor, gustă câtăva vreme dulceața păcatului. El cutreieră nepăsător și ușuratic pădurea cea plină de primejdii a lumii acesteia, în care pândește diavolul, căutând să-l piardă.
El nu se gândește că iadul abia așteaptă clipa să-l înghită, nici că viermii nevăzuți ai păcatului au ros rădăcinile vieții lui, așa că sufletul i se va prăbuși în iad, ca o pradă veșnică. Dimpotrivă - zice Domnul Iisus - „cel ce vine la Mine este izbăvit de păcat, de diavol și de iad. Eu îi voi dărui viața veșnică, pe care nimeni nu i-o va putea răpi” (In 10, 28-29).
Prin cuvinte dezmierdătoare și prin momeli înșelătoare, diavolul ademenește pe oameni și-i înghite, tocmai ca un șarpe care farmecă prin privirea lui păsările pe care le prinde și le mănâncă.
Cei ce cred în mine - zice Domnul - sunt izbăviți de vraja bătrânului șarpe și de ademenirile lumii acesteia.
„Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință!...” (1 Petru 5, 8-9).