425. Sfârșitul groaznic al unui vânător
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Viaţa multor oameni e în chipul unui vânător din Tibet, care avu un groaznic sfârşit.
Aflându-se într-o pădure, pe marginea unui râu, văzu un fagure de miere, sus, pe creanga unui pom de la marginea unei ape; şi se urcă îndată să-l ia. El nu bănuia că, în acea clipă, viaţa lui era ameninţată din trei părţi deodată şi că el era, întradevăr, în ghearele morţii. Sub copac, în apă, îl aştepta cu gura căscată un crocodil, gata să-l înghită. La spatele lui, o haită de lupi sta la pândă; iar rădăcinile copacului erau roase de viermi.
Ce se întâmplă? Copacul, dezrădăcinat, se prăbuşi în apă şi vânătorul căzu pradă crocodilului.
Tot aşa, sufletul, legat de trupul cel muritor, gustă câtăva vreme dulceaţa păcatului. El cutreieră nepăsător şi uşuratic pădurea cea plină de primejdii a lumii acesteia, în care pândeşte diavolul, căutând să-l piardă.
El nu se gândeşte că iadul abia aşteaptă clipa să-l înghită, nici că viermii nevăzuţi ai păcatului au ros rădăcinile vieţii lui, aşa că sufletul i se va prăbuşi în iad, ca o pradă veşnică. Dimpotrivă - zice Domnul Iisus - „cel ce vine la Mine este izbăvit de păcat, de diavol şi de iad. Eu îi voi dărui viaţa veşnică, pe care nimeni nu i-o va putea răpi” (In 10, 28-29).
Prin cuvinte dezmierdătoare şi prin momeli înşelătoare, diavolul ademeneşte pe oameni şi-i înghite, tocmai ca un şarpe care farmecă prin privirea lui păsările pe care le prinde şi le mănâncă.
Cei ce cred în mine - zice Domnul - sunt izbăviţi de vraja bătrânului şarpe şi de ademenirile lumii acesteia.
„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă!...” (1 Petru 5, 8-9).