426. Cel mai bogat
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
O întâmplare din Germania, de la anul 1872
Boierul unui sat trecea călare pe lângă spărgătorul de piatră din marginea drumului.
Bună ziua, nene moşule! Ei, ce mai faci? Tot cu piatra asta te războieşti?
Lăudat să fie Domnul pentru toate! - răspunse spărgătorul, care era un om credincios şi trăia cu adevărat Evanghelia.
Dar cu sărăcia cum o mai duci?
Slavă lui Dumnezeu! De sărăcie am scăpat. E adevărat că sunt sărac de avere, dar am aflat o bogăţie care întrece toate averile şi bogăţiile din lumea aceasta.
Glumeşti, moş Ioane?
O, nu cucoane boierule! Bogăţia pe care o am eu n-o dau pe toate averile dumitale.
Şi de câţi ani eşti, moş Ioane?
De 75 de ani, dintre care peste treizeci i-am petrecut spărgând piatră la marginea drumurilor.
Ei, şi asta se cheamă viaţă? O viaţă întreagă să spargi la piatră pe marginea drumurilor!
Desigur, boierule, asta nu-i viaţă şi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a ajutat să aflu viaţa cea adevărată.
Boierul - care era un mare necredincios - plecă zâmbind şi zicându-şi în sine: „A slăbit de minte moşul acesta”.
Dar, peste noapte, boierul avu un vis fioros: se făcea că murise cel mai bogat om din sat. Dimineaţa se trezi, tremurând sub fiorul acestui vis. El era cel mai bogat om din sat.
În clipa aceea, intră logofătul lui. Îi aduse veşti şi aşteptă porunci.
Cucoane, o noutate! Astă-noapte, a murit bătrânul spărgător de piatră. L-am văzut şi eu; parcă doarme liniştit; a murit cu Biblia lui în mână...
Boierul se cutremură din nou. Acum înţelese totul. Bătrânul de ieri şi visul de astă-noapte îi spuseră un mare adevăr.
Să ştii, logofete, că astă-noapte a murit cel mai bogat om din satul nostru!
Logofătul deschise ochii mari... nu înţelegea nimic...
Da, da! Să ştii că acesta a fost cel mai bogat om din sat, pentru că avea o bogăţie care merge acum împreună cu el. Şi, din acel ceas, boierul deveni credincios şi începu şi el a „se îmbogăţi în Domnul” (Lc 12, 12-21).