448. Măgarul și fântâna
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un om își făcuse nărav să lucreze duminica, în Ziua Domnului. Parcă era făcătură, tocmai în Ziua Domnului își găsea „lucruri urgente” de isprăvit.
Iar la îndemnul unui ostaș, să nu mai lucreze în Ziua Domnului, omul - care mai auzise și el ceva din Biblie - răspundea:
Sunt unele lucruri grabnice care nu pot fi amânate; trebuie să văd de ele și duminica. Au nu spune undeva și în Biblie că de va cădea asinul tău, în Ziua Domnului, în fântână, trebuie să-l ajuți să scape?
Ba da - răspunse ostașul - asta a spus-o și Mântuitorul, când i-a mustrat pe farisei pentru litera legii (Mt 12, 11; Ieș 23, 4).
Dar, dă-mi voie, dragul meu, să te întreb ceva! Te rog să-mi spui ce se întâmplă atunci când măgarul capătă nărav să se arunce în fiecare duminică în fântână? Negreșit, atunci trebuie
ales una din două: sau omori măgarul, sau strici fântâna. Să strici fântâna, asta nu se poate. De apă nu te poți lipsi. Dar „măgarul” se poate prăpădi; ba chiar trebuie prăpădit, pentru că el spurcă fântâna, spurcă duminica.
Omul a înțeles lecția și, de atunci, n-a mai apărat păcatul cu ocoșeli lumești, ci s-a lăsat de el.