450. Câinele latră degeaba la lună, dar diavolul nu!
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Câinele latră la lună. Nici o pricină n-are de lătrat și totuși latră.
Diavolul însă nu face așa. El nu latră „la lună”. El nu latră niciodată degeaba. El nu latră niciodată dacă n-are pentru ce. El este un câine mai bătrân care știe de ce latră.
Oriunde îl veți auzi pe Satana lătrând, să știți că pe acolo e atare om al lui Dumnezeu și atare lucru al lui Dumnezeu! De câte ori îl veți auzi pe Satana lătrând, să știți că iadul e în primejdie. Din ce va urla diavolul mai tare, să știți că e semn mai bun.
Suflete dragă! Te-ai întors la Dumnezeu? Ai intrat în Oastea Domnului și Satana latră? Nu te teme de el, ci te bucură! Ar fi mai rău dacă n-ar lătra.
Slăvit să fie Domnul! Oastea Domnului are semnul cel bun: lătratul Satanei ne urmărește necurmat.
Nici după o altă mișcare religioasă n-a lătrat diavolul atât de mult ca după Oastea Domnului. Și ăsta e un semn bun; e semnul cel mai bun că suntem pe calea cea bună. Când va tăcea „câinele”, atunci să știți că nu e bine! Când Satana nu latră după un om întors la Dumnezeu sau după o mișcare religioasă, să știți că asta e semn rău!