450. Câinele latră degeaba la lună, dar diavolul nu!
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Câinele latră la lună. Nici o pricină n-are de lătrat şi totuşi latră.
Diavolul însă nu face aşa. El nu latră „la lună”. El nu latră niciodată degeaba. El nu latră niciodată dacă n-are pentru ce. El este un câine mai bătrân care ştie de ce latră.
Oriunde îl veţi auzi pe Satana lătrând, să ştiţi că pe acolo e atare om al lui Dumnezeu şi atare lucru al lui Dumnezeu! De câte ori îl veţi auzi pe Satana lătrând, să ştiţi că iadul e în primejdie. Din ce va urla diavolul mai tare, să ştiţi că e semn mai bun.
Suflete dragă! Te-ai întors la Dumnezeu? Ai intrat în Oastea Domnului şi Satana latră? Nu te teme de el, ci te bucură! Ar fi mai rău dacă n-ar lătra.
Slăvit să fie Domnul! Oastea Domnului are semnul cel bun: lătratul Satanei ne urmăreşte necurmat.
Nici după o altă mişcare religioasă n-a lătrat diavolul atât de mult ca după Oastea Domnului. Şi ăsta e un semn bun; e semnul cel mai bun că suntem pe calea cea bună. Când va tăcea „câinele”, atunci să ştiţi că nu e bine! Când Satana nu latră după un om întors la Dumnezeu sau după o mişcare religioasă, să ştiţi că asta e semn rău!