466. Stăruința unui păianjen
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Ziarul «Universul» a publicat chipul de alături, însoțit de următoarele rânduri: „Sunt douăzeci și cinci de zile de când păianjenul pe care-l vedeți în ilustrația noastră duce o luptă aprigă împotriva minutarelor de la ceas, care nu-l lasă să-și țeasă pânza.
De patru sute optzeci de ori, până acum, a început și reînceput această muncă înverșunată, și, ce e mai curios, fără să fi avut în timpul acestor douăzeci și cinci de zile putința să se hrănească.
Savanții de la Universitatea din Akron studiază la microscop această formidabilă luptă, spre a vedea cât timp va mai rezista păianjenul fără hrană.
Iată ce pildă de extraordinară stăruință! De patru sute optzeci de ori să începi un lucru pe care nu-l poți duce la capăt! De douăzeci și cinci de zile să stărui nemâncat în această luptă!
Iată o stăruință care, aplicată la lucrul mântuirii sufletești, ne poate fi o strașnică rușinare și mustrare!
Luptă și stăruință sunt și dobândirea Împărăției lui Dumnezeu (Mt 11, 12). Unde este însă stăruința noastră în această luptă? În lupta mântuirii sufletești, creștinul de azi, la cele dintâi atacuri, se dă bătut, proptindu-se în mincinoasa «scăpare»: „Am încercat, dar nu pot!... E prea greu pentru mine!”.
Un păianjen - o biată ființă ce n-are decât multe piciorușe - încearcă un lucru de patru sute optzeci de ori și totuși nu se lasă. Iar creștinul - cea mai aleasă făptură a lui Dumnezeu... creștinul, pentru biruința căruia a murit Iisus pe Crucea Golgotei - se lasă bătut de toate ispitele și păcatele.