466. Stăruința unui păianjen
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Ziarul «Universul» a publicat chipul de alături, însoţit de următoarele rânduri: „Sunt douăzeci şi cinci de zile de când păianjenul pe care-l vedeţi în ilustraţia noastră duce o luptă aprigă împotriva minutarelor de la ceas, care nu-l lasă să-şi ţeasă pânza.
De patru sute optzeci de ori, până acum, a început şi reînceput această muncă înverşunată, şi, ce e mai curios, fără să fi avut în timpul acestor douăzeci şi cinci de zile putinţa să se hrănească.
Savanţii de la Universitatea din Akron studiază la microscop această formidabilă luptă, spre a vedea cât timp va mai rezista păianjenul fără hrană.
Iată ce pildă de extraordinară stăruinţă! De patru sute optzeci de ori să începi un lucru pe care nu-l poţi duce la capăt! De douăzeci şi cinci de zile să stărui nemâncat în această luptă!
Iată o stăruinţă care, aplicată la lucrul mântuirii sufleteşti, ne poate fi o straşnică ruşinare şi mustrare!
Luptă şi stăruinţă sunt şi dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu (Mt 11, 12). Unde este însă stăruinţa noastră în această luptă? În lupta mântuirii sufleteşti, creştinul de azi, la cele dintâi atacuri, se dă bătut, proptindu-se în mincinoasa «scăpare»: „Am încercat, dar nu pot!... E prea greu pentru mine!”.
Un păianjen - o biată fiinţă ce n-are decât multe picioruşe - încearcă un lucru de patru sute optzeci de ori şi totuşi nu se lasă. Iar creştinul - cea mai aleasă făptură a lui Dumnezeu... creştinul, pentru biruinţa căruia a murit Iisus pe Crucea Golgotei - se lasă bătut de toate ispitele şi păcatele.