492. Tribunalul din noi: conștiințą
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
În fiecare din noi este un Tribunal ceresc; un Tribunal care ne judecă toate faptele și gândurile noastre. Un Tribunal care ne laudă pentru cele bune și ne mustră aspru pentru cele rele.
Acest Tribunal se cheamă: Conștiința. Acesta e Tribunalul care l-a judecat pe ucigașul Cain, făcându-l fugar prin lume.
Acest Tribunal nu iartă. El ne judecă fără cruțare, după dreptate. Când am făcut păcatul, el ne pune îndată în față sentința și mustrarea pentru păcat. Și ne-o arată mereu. Nu ne mai slăbește cu ea. Ne persecută, așa-zicând.
Un pictor credincios s-a gândit mult cum ar putea zugrăvi conștiința printr-o icoană. Și, pe urmă, a făcut o icoană minunată. A zugrăvit conștiința în chipul unui cal, urmărit de un lup grozav.
Bietul cal fuge îngrozit. Își încordează toate puterile să scape prin fugă. Dar totul e în zadar. Moartea se ține în urma lui. Nu mai e nici o scăpare. De aceea, a scris pe cal cuvintele:
„totul e în zadar”.
Așa e și conștiința. Ea urmărește păcatul și pe păcătos cu o înverșunare de lup sălbatic; cu un strigăt fioros de moarte. Și, după ce am păcătuit, orice am face, nu putem scăpa. El se ține după noi.
Glasul conștiinței, strigarea conștiinței, cu nimic în lume nu se poate înăbuși.
Un ucigaș s-a prezentat de bunăvoie la temniță, după cinci ani de la omor. De ce? Pentru că de cinci ani îl urmărea mereu „lupul” cel grozav și nicăieri nu afla scăpare. A fugit în temniță, dar și aici spunea că temnița „e prea ușoară” pentru fapta lui. „Lupul” îl urmărea și aici.
Grozav tribunal este conștiința! Cu nimic din lume nu putem scăpa de mustrarea și pedeapsa lui. Este însă ceva din cer care ne scapă: Crucea și Jertfa Scumpului nostru Mântuitor.
Plângându-ne cu amar păcatul la picioarele Crucii, acesta e singurul loc unde „lupul” conștiinței nu ne mai poate urmări. În acest loc a scăpat Petru Apostolul când a plâns cu amar, după ce se lepădase de Domnul.
În acest loc binecuvântat să scăpăm și noi!